Alice Kanterian, corespondenta noastră la Cannes, ne-a povestit şi despre timpul petrecut acolo. Ce presupune munca jurnaliştilor prezenţi la Festivalul de Film, dar şi cum se petrec nopţile în fascinantul oraş, am aflat de la Alice.
Cannes-ul nu doarme! Programul unui jurnalist înfocat începe la 8:30 cu prima proiecţie pentru presă şi se termină la 3 dimineaţa în localul cunoscut sub numele “Petit Majestic”. Dacă aţipeşti, încerci să nu o faci în faţa calculatorului în biroul de presă, pentru că rişti să-ţi rupi capul; scaunele sunt în stilul celor de bar. Mai indicat este să adormi în sălile de film, şi şansele de a aţipi sunt mari, mai ales că anul acesta participă mai multe filme de peste două ore, chiar trei, chiar cinci!!!
Fără odihnă la Cannes
Programul jurnaliştilor prezenţi la Festivalul de Film de la Cannes este extrem de încărcat. La Cannes e imposibil să te odihneşti. Începi de dimineaţă cu micul dejun la Media lounge. Urmează prânzul la Italieni, pe urmă „5 o clock sake happy hour” la japonezi, urmat de happy hour la sârbi şi, last but not least (ultimul, dar nu cel din urmă), malt whisky la irlandezi. Mai târziu te chemă colegii la o bere pe terasa scandinavilor şi asta te cam ţine până pe la 7 p.m., dacă vrei. Dar nu ţine pentru că, între timp a început recepţia lui „Stealth media group” şi, din două în două zile chiar la vilă pe coline, iar pe asta chiar că nu trebuie să o ratezi.
Cu rochia de gală în poşetă
Cum nu ai timp să te întorci la hotel să te aranjezi pentru ţinuta de seară, e recomandabil să pleci cu hainele în geantă, inclusiv cu rochia de gală. Trebuie să-ţi pregăteşti garderoba de seara şi s-o îndeşi în geantă înainte de a părăsi hotelul cu noaptea în cap. La proiecţia pentru presă, de dimineaţă, în caz că dispui de rochia de gală, de red carpet ticket (biletul pentru covorul roşu) şi de pantofii corespunzători (mi s-a întâmplat, mai exact de două ori, să fiu respinsă de gărzile de corp din cauza pantofilor, care nu corespundeau regulilor covorului, aceste reguli fiind necunoscuta „x” care oscilează concomitent cu persoana întrebată), vei fi blocat pentru următoarele două ore în cinema. Dacă ai neşansa ca filmul să fie o catastrofă, va trebui să rezişti până la sfârşit, fiind blocat în mijlocul rândului, înconjurat de persoane care, deh, ele rezistă, şi nu ai nicio şansă de a părăsi sala.
Un final de zi, specific Cannes-ului
După ora 22 încep petrecerile de după film. Acolo eşti înconjurat de femei frumoase şi bărbaţi importanţi sau femei importante şi bărbaţi frumoşi. Îi întâlneşti la grădina de la Grand Hotel, superb amenajată, unde te poţi trânti pe canapele albe. Amuzant este faptul că acestea sunt gonflabile şi sari la loc în picioare (îmi aduce-aminte de un Hopa Mitică). După ce ai căscat ochii peste tot, te poţi retrage, în curând …, dar nu încă. Petit Majestic ne cheamă! Acolo berea are preţuri mai civilizate, adică pentru preţurile Cannes-ului. Aici petrec cu toţii: jurnalişti, producători, actori (şi actriţe) scenarişti, investitori în filme, vânzători, cumpărători, avocaţi şi chiar …canoazi, oameni de rând obişnuiţi care speră să nu fie depistaţi.
Este aşa de stresant şi scump că anul viitor cu siguranţă nu mai vin… Dar, stai puţin, asta mi-am mai zis-o şi anul trecut şi acum doi ani. Si tot nu m-am învăţat minte! Ne vedem la anul.! Vive le Festival de Cannes!!
Alice Kanterian, Minodora Sucea
