-V.G. Domnule optician Ionică Boştină, chiar dacă nu vă cheamă Ilie, sărbătoarea de astăzi, a Sfântului şi slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, doresc să fie una care să vă dăruiască multă sănătate şi deosebite împliniri pentru dumneavoastră şi pentru toţi cei dragi care vă sunt apropiaţi şi care se bucură că sunt în preajma dumneavoastră!
-I.B. Vă mulţumesc, domnule profesor, Vasile Gogonea, pentru că orice dialog cu dumneavoastră, mă onorează şi sunt bucuros că am privileagiul de a mă număra printre interlocutorii preferaţi ai dumneavoastră, oameni de mare valoare şi foarte cunoscuţi în viaţa social-politică şi culturală a Gorjului
-V.G. Legat de sărbătoarea de astăzi, în câteva cuvinte, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai mari proroci trimiși de Dumnezeu, ai Vechiului Testament, văzătorul cel slăvit și învățătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, mustrătorul împăraților celor fărădelege și pedepsitorul proorocilor mincinoși, minunatul făcător de minuni și râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus și cerul i-a dat ascultare, fiind marele plăcut al lui Dumnezeu, a celui ce petrece până acum în trup și va să fie, ca o înainte cuvântare, mergător înainte la a doua venire a lui Hristos!
-I.B. Dacă vom pune în evidenţă faptele pe care le-a făcut el, pentru cea mai luminoasă arătare a râvnei lui, cu care s-a nevoit către Domnul Dumnezeu, de aceea, Sfântul Ilie este considerat în credința populară făcător de minuni și aducător de ploi!
,,Mai ales întru cinstirea tatălui meu am ridicat acest monument, pentru că a făcut mult ca să fiu şi eu în rândul lumii”!
-V.G. Ca să nu ne prindă ploaia, vreau să vă spun că mai demult, aş fi dorit să stăm de vorbă, simţeam nevoia să culeg de la dumneavoastră câteva impresii în legătură cu monumentul pe care l-aţi inaugurat în satul natal, la Peşteana-Vulcan, un adevărat semn de preţuire ridicat în cinstea eroilor din cel de-al dollea război mondial, care a fost sfinţit în acest an de «Ziua Eroilor», cu multă lume, cu participare a oficialităţilor şi a consătenilor dumneavoastră! Ce v-a determinat şi ce v-a motivat ca să faceţi cu atâta pasiune şi cu atâta dăruire acest lucru extraordinar?
-I.B. În primul rând, nu exista acest monument pentru eroii din cel de-al doilea război mondial şi pentru veteranii de război, că şi tatăl meu a fost veterean de război, pentru că toată perioada războiului a fost pe front! Ştiu că în 1940 a făcut premilitara şi în 1941 a intrat pe front. Eu, mai ales întru cinstirea dânsului am ridicat acest monument pentru că a făcut mult ca să fiu şi eu în rândul lumii!
-V. G. Deci, a fost un imbold personal, cum s-ar spune!
-I.B. Da, un imbold personal, dar un motiv generos şi sublim pentru a cinsti pe toţi eroii şi veteranii comunei noastre!
-V. G. Prin urmare, ca să înţeleg bine, e vorba despre o iniţiativă care a acoperit o arie mai largă, legată de numele tuturor eroilor şi a veteranilor de război!
-I.B. Aşa este, mai ales că fratele meu, fiind militar, colonel în rezervă, s-a ocupat de strângerea datelor pentru eroii şi veteranii care avut legitimaţie de veteran, pentru că am scos de la «Liga Veteranilor» o listă cu toţi veteranii din comună.
-V. G. Şi cu toate actele doveditoare, care presupun această apartenenţă!
-I.B. Da, am scos actele, m-am consultat cu fratele, care este în temă cu aceste probleme, iar, după aceea, am mers prin sat, pe la toţi oamenii mai în vârstă, la 85-90 de ani, când ne-am interest şi am întrebat de cutare, de cutare, despre care ştiau dânşii că au fost pe front, apoi, am mers la copiii persoanelor vizate şi am obţinut legitimaţia, iar, în baza legitimaţiei, i-am trecut pe tabele pe cei care au fost pe front, iar, care au fost în spatele frontului, la bucătărie, la alte activităţi anexe, nu i-am inclus, pentru că nu au fost direct în bătălie, iar, prin urmare, am avut în vedere doare pe cei care aveau legitimaţie!
-V. G. Cred că a fost o muncă migăloasă, care v-a luat destul timp şi eforturi deosebite ca să ajungeţi la finalizare!
-I.B. Să vedeţi că printre documentele studiate, am găsit şi informaţii despre un veteran de pe la 1873, unul Pârvulescu!
-V. G. Chiar din perioada Războiului de Independenţă…
-I.B. Da, da, şi l-am trecut primul dintre eroi!
-V. G. Presupun că aţi avut în vedere fiecare caz în parte, cu datele şi cu informaţiile, dar, mai ales cu documentele pe care le-aţi obţinut!
-I.B. Aşa cum v-am spus, în cinstea tatălui meu am ridicat acest monument, dar, el este închinat vitejilor din localitatea mea natală, care s-au jertfit pentru această ţară!
-V. G. Nu doar probabil, mai mult ca sigur, cred că aţi avut şi sprijinul autorităţilor locale şi al celor judeţene în acest sens, pentru că aveaţi nevoie de o serie de aprobări oficiale!
-I.B. Da, pentru amenajarea terenului, pentru că în rest a fost în totalitate investiţia mea, o sumă de bani care mă bucură că am investit-o în acest monument!
-V. G. Am fost impresionat în acel moment de prezenţa oamenilor în număr mare, faptul că oamenii au fost receptivi la organizarea şi la desfăşurarea evenimentului, pentru că au venit acolo elevi, profesori, oameni de cultură, mulţi săteni care au apreciat acest gest al dumneavoastră!
-I.B. Am avut şi sprijinul primăriei, pentru că domnul primar a făcut mobilizare, a invitat conducerea judeţului, iar, pentru cei cu parastase, am făcut un tabel împreună cu fratele în mai multe exemplare şi apoi le-am difuzat pe la biserică, la şcoală, prin satele comunei, peste tot, acolo unde oamenii puteau să afle despre inaugurarea acestui monument şi despre semnificaţia lui!
,,A fost ceva frumos! Ceva unic în satul acesta, aşa că mă bucură întreaga reuşită a manifestării”!
-V. G. Deci, aţi mediatizat în mod corespunzător şi la modul decent evenimentul…
-I.B. Da, domnule professor şi am stimulat participarea cetăţenilor, pentru ca oamenii care au eroi sau veterani să facă parastas, iar, atunci aţi văzut că au fost destul de mulţi. A fost ceva frumos! Ceva unic în satul acesta, aşa că mă bucură întreaga reuşită a manifestării!
-V. G. Să ştiţi că eu am prezentat evenimentul cu lux de amănunte, aşa că vă pot spune acum, că am fost nu doar impresionat, dar şi emoţionat de conţinutul acţiunilor desfăşurate cu acel prilej, iar, atenţia cu care ascultau oamenii era o dovadă a bucuriei participării şi chiar a interesului manifestat!
-I.B. Îmi cunosc destul de bine concetăţenii şi pot spune că sunt oameni de ispravă, oameni serioşi, săritori la solicitările adresate!
-V. G. Ştiu că s-a vorbit atunci despre un alt monument pe care vă pregătiţi ca să-l inauguraţi şi să-l resfinţiţi peste un an, aşa este?
-I.B. Da, da, să ştiţi că deja am luat legătura cu meseriaşii, ca să aducă piatra, pentru că va fi adusă din Bulgaria, ca şi la monumentul despre care am vorbit, pentru că e o materie primă special de care avem nevoie!
-V. G. În România, nu avem această piatră monumentală?
-I.B. Să ştiţi că este o piatră care nu îşi schimbă culoarea! De exemplu, marmura albă, îşi schimbă culoarea şi înnegreşte în timp!
-V. G. Marmura aceasta albă? Cum e posibil, domnule Ionică?
-I.B. Da, da, se înnegreşte, pe când piatra aceasta din Bulgaria, din care e făcut monumental inaugurat, nu se înnegreşte, iar, monumentul cu eroii din primul război mondial va fi recondiţionat, va fi «îmbrăcat» în piatra care va fi adusă din Bulgaria! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
