Dedicăm acest ,,dialog’’ celor doi ,,pietrari” ai Gorjului,
Constantin Brâncuşi, de la a cărui naştere, în 17 martie 2022, se comemorează 65 de ani și Ion Popescu Voiteşti rămân în amintirea noastră prin umanismul lor concretizat în realizările lor dedicate societății românești.
Și dacă te-a vrăjit odată imaginea muntelui ești om imun la vrăji toată viața. Mai mult, dacă această vrajă a avut loc în copilărie vorbești cu piatra muntelui și-o faci prietenă, și-o faci iubită, și-i cânți, și cânți despre ea prin lume, depinde ce și-a cântat ție mama la scaldă!
În același an, 1876, se nășteau, cu munții de piatră ai Gorjului în priviri, cu libertatea priveliștilor în care vederea nu se împiedica de nimic până la munții ale căror creste se uneau cu cerul, doi băieți, unul în Hobița și unul în Voiteşti, pe unul îl chema Constantin și pe celălalt Ion.
Voitești, Ion Popescu Voiteşti este ofiterul savant, marele geolog gorjean, participant şi rănit la Turtucaia, în Primul Război Mondial. Mobilizat în război de Institutul Geologic și însărcinat cu studii geologice pentru cercetarea cerută de aprovizionarea armatei cu petrol (în regiunea petroliferă de la Solonţ şi Moineşti a determinat sporirea producţiei zilnice de petrol cu zece vagoane) și sare (a descoperit pentru trebuinţele armatei române, masivul de sare de la Sărata-Bacău) în vederea intensificării producției de petrol şi sare după Războiul Reîntregirii, a avut activitate ştiințifică geologică ,,privind zonele istorice ale țării’’ dar mai ales a pus bazele organizării unui serviciu geologic al armatei, fiind folosit datorită prestigiului său în favoarea bunei organizări a armatei române şi în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Ei, dacă și Miracolul iubirii te atinge, eşti om care prinde să vadă cu sufletul. Iubire de oameni și iubire de pietre.,,Idolul’’ celor doi copii a fost … piatra. Nevoia i-a dus şi unde nu le-a fost voia fiindcă pământul Gorjului a fost sărac şi nu se prea putea nici atinci şi nici azi trăi bine din el.Voitești este numele unui sat din județul Gorj. Aparține de comuna Bălănești, situată la poalele munților Parâng. Munți a văzut şi Brâncuşi încă de copil.
Întâlnirea lor a avut loc în 1941 și se cunoaste că discuția celor doi a fost despre care ar fi cea mai potrivită piatră pentru sculptură.
Dialogul următor, despre ce altceva decat despre piatră, n-a avut loc niciodată și poate fi o provocare pentru fiecare din noi despre ce gândim cand spunem ,,piatră’’. Fiind ziua lui în noiembrie primul este cel ce vede proprietățile practice ale pietrei, Ion Popescu Voiteşti. Pe al doilea îl ghicesc și pietrele din Gorj că le-a văzut esențializate, le-a dat şansa să devină o formă de comunicare între oameni, una specific, aparte, tainică, le-a redat pietrelor pe lângă ceea ce este al lor, frumusețea antică şi renascentistă, adăugând armoniei, echilibrului şi simetriei şi monumentalul cu impunătoarea materialitate obiectivă şi stilizarea, cu proporțiile interioare şi secțiunea de aur, cu numărul de aur; artistul a pus în valoare polifonia formelor mute, grupul sculptural de la Târgu-Jiu e uluitor; mişcarea şi mai ales zborul definindu-le:
-Hotărnicire, piatră de hotar, temelie, piatră de temelie, piatră de râu.
-Pridvorul cu coloane sculptate în piatră de Viştea, Biserica ce prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Nicolae are fundaţia din piatră cu var.Tare ca piatra!„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să’mbătrâniţi,/Ca un măr, ca un păr, /Ca un fir de trandafir,/Tare ca piatra.
-Folclor cu piatra?„Brăduleţ crescut în iarbă /Rău e doamne, fără tată,/Brăduleţ crescut în umbră/Rău e doamne, fără mumă./De-ai călca din piatră-n piatră/Din străin nu-ţi mai faci tată/De-ai călca din urmă-n urmă/Din străin nu-ţi mai faci mumă/De-ai călca din flori în flori/Din străini nu-ţi faci surori”.
-Da? Atunci:„Munte, munte, piatră seacă/Lasă feciorii să treacă/Să treacă la ciobănie/Să scape de cătănie/Cătănia-i plug de fier/Trag voinicii până pier/Cătănia-i plug de-aramă/Trag voinicii fără seamă”.
-Bate Doamne băutura că rău a mai stricat lumea,
Dar n-o bate cu piatra, nici Doamne cu seceta,
Că mai sunt de ştiu s-o bea şi nu şi-au pierdut măsura.
…dialogol poate continua…
-Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată. Astfel eu la pietrii le spune altfel: Sărutul, Muza Adormită, Sculptura pentru orbi,pietrelor funerare ale eroilor căzuţi în Primul Război Mondial le zic din 1937 Masa tăcerii, Poarta sărutului, Aleea Scaunelor şi în 1938 le-am adaugat Coloana Infinitului, din alt material.
– Pentru mine, ca paleogeograf, piatra înseamnă intuiție. Toate ipotezele, că ar zăcea între pietrii petrol, sare, gaze, mi-au fost confirmate cu dovezi concrete în teren. În ceea ce priveşte geologia economică pot spune chiar că am fost un vizionar. Lignit, petrol, sare, ape minerale am scos din piatră seacă. Quelque nouvelles donnes sur la genese du petrol des regions carpatique roumaines. Bazinul Petroşani în contextul geologic al depresiunii carpatice, situația geologică, originea şi evoluția izvorului Hebe la Sângeorz-băi.
Geologia teoretică și aplicativă cu stratigrafie, tectonică, mineralogie, paleontologie, paleografie, geomorfologie, fosile, tectonică, geologie inginerească, tehnică și economică, hidrogeologie, este paleta foarte vastă privind geoştiințele nu mi-au rezervat secrete. Doar mici surprize cu …şi mai mult decât am intuit eu. Alcătuirea geologică a României am creionat-o zâmbind. Programul Academiei de Știinte din România, președintele ,,Secției a V-a de geologie, mineralogie și geografie are conferința ,, Geologia şi războiul: Serviciul geologic al armatei ,, ’’Realizări în geologia tehnică de război’’.
-Am mai pățit-o! Mlle Pogany (1913, prima versiune) e bronzul acela cu patină, așezat pe o bază mică rectangulară, tăiată în limestone. Prezența acestei sculpturi la Armory Show, în 1913, a provocat un enorm scandal în presă, similar cu acela produs de pictura lui Marcel Duchamp, Nud coborând o scară. Au ridiculizat portretul redus la un ou, înlocuirea buclelor cu scrijelituri, n-au înțeles nimic din esențializarea formelor, din ceea ce Brâncuși își dorea ca să însemne sculptura, o lucrare a apei modelând pietrele… În 1926, iar am pățit-o, am creat o nouă versiune a Păsării în spațiu, în bronz. Am expediat sculptura de la Paris, cu destinația New York. Pentru a fi prezentată în Galeria Brummer, unde prietenul meu Marcel Duchamp de la Armory Show, organiza o expoziție. Cu el am împărțit frățește oprobiul public, care considera că lucrările noastre și ale altora nu pot fi socotite artă. La vamă, lucrarea mea a suferit un tratament… vameșii au considerat că Pasărea în spațiu nu e artă ci „commercial wares”, produse fabricate, și prin urmare nu poate fi scutită de taxele de vamă. Din punctul de vedere al vameșilor, lucrarea nu semăna cu o pasăre și făcea parte din categoria obiectelor utilitare, gen ustensile de bucătărie sau instrumentar folosit în spital. Am depus o plângere la tribunal împotriva acestei decizii și a urmat procesul în sine, unde s-a discutat și pledat în legătură cu ceea ce înseamnă arta, sculptura. Au fost chemați martori și experți, sculptorul englez Edward Epstein, directorul Muzeului din Brooklyn, William Henry Fox şi fotograful Edward Steichen. Până la urmă s-a ajuns la concluzia că definiția artei nu mai corespunde ultimelor evoluții ale artei şi că eu, jumătate țăran şi jumătate zeu, am impus un nou limbaj pietrei şi am găsit în fondul meu sufletesc forța de a aduce imaginea la esență transformând sculptura în ideogramă şi cu ,,Prometheus’’ şi producând mai multe versiuni Young Girl, una de marmură, cu un piedestal original pentru această sculptură Negresa albă I (1923), o lucrare sculptată într-o marmură albă cu veniaturi, Elipsa de marmură bleu-cenușie a peștelui din sculptura The Fish (1930) e așezată pe un piedestal făcut din trei părți, una de marmură și doi cilindri din limestone. Dimensiunea soclului pentru pește e aceea a circumferinței unei mese joase țărănești.
Ce m-a uimit la cei doi ,,pietrari’’ ai Gorjului? Umanismul, încrederea în raţiune, în știinţă, cu natura model al artei şi ştiinței, model de viață, toleranță şi iubirea pentru diversitate. Unitate în diversitate mai spune ceva?
Să le dăm un ultim prilej de a dialoga şi a-şi spune unul altuia şi nouă, indirect, cele mai importante gânduri ale lor despre…piatră.
Începe încă geologul:
-Secţiunea morfologică şi morfostructurală de pe aliniamentul Valea Sadului-Şasa cuprinde falia marginală nordică ce delimitează Depresiunea Subcarpatică şi în acelaşi timp ne arată contactul cu structura şisturilor cristaline din nordul bazinetului Bumbeşti-Jiu.
-Măiastra, Măiastra (1910-1912) pe care am așezat-o pe un piedestal din trei părți, făcut din limestone, două părți fiind rectangulare și având la mijloc Dubla cariatidă (1910-1912), pe care, o priveşte de la nici jumătate de metru distanță poeta Paula Romanescu și ,,am sentimentul că piatra respiră,, spune ea într-un fel în care vorbele îi ajung până la mine: ,,cum să-ți traduc tăcerea, Brâncuşi? Sărutul și-l înțeleg aşa: Braţele tale mă cuprind –/liane calde,/Braţele tale îmi deschid/Ceruri înalte./Suntem nu doi ci un întreg/De dragoste/Şi înţeleg/Din graiul pietrei – căpătâi:/De nu-i iubire, nimic nu-i! Războiul nu poate fi just.
Dr. Management Victoria Stolojanu
