Drumul spre Adevăr e inaccesibil unui om limitat. Oricât s-ar strădui, oricât ar cerceta, va rămâne mereu o parte de mister, iar Omul nu va descoperi vreodată adevărul, mai ales dacă conştientizăm că este o fiinţă trecătoare pe acest pământ. Însă el poate progresa, nu într-un mod spectaculos, ci prin mici ‘‘salturi’’, cu ajutorul cărora poate aprecia mai clar realitatea. În domeniul cunoaşterii, omul este, aşadar, o fiinţă limitată.
Poate că această neputinţă de a cunoaşte în mod absolut, şi doar frânturi ale realităţi, cauzează un efect contradictoriu, al reticenţei şi al refuzului de a urma un asemenea drum. De ce să înaintezi pe un traseu, dacă ştii că destinaţia e inaccesibilă? O asemenea atitudine, conform studiilor psihologice, se manifestă la tânăra generaţie, iar din acest motiv, şcoala nu este considerată o destinaţie plăcută. Între lecţiile, lucrările şi temele pe care ţi le oferă şcoala, şi socializarea cu prietenii, există pentru orice adolescent o discrepanţă considerabilă. Or, indiferent de măsurile de coerciţie care ar putea fi aplicate pentru a stabiliza acest raport, şcoala are o misiune dificilă: aceea de a-şi atrage elevii şi de a contribui la dezvoltarea spiritului de implicare al acestora în diferite activităţi. De aceea, rămân întotdeauna surprins atunci când constat că uneori această misiune este îndeplinită, iar elevii se implică voluntar în diverse activităţi extraşcolare. În spaţiul public, oamenii obişnuiesc să considere elevii nişte fiinţe nevinovate şi neînţelese, refuzând să-i considere responsabili de timpul pierdut pe facebook sau prin cluburi. O literatură vastă ne prezintă imaginea elevului conştiincios şi ascultator, şi nimeni nu observă accesul tinerilor la alcool, droguri sau hărţuiri sexuale. Apar revolte izolate atunci când cineva îndrăzneşte să relateze asemenea incidente, deoarece ne-am obişnuit să îi plasăm într-o lume de basme, ferită de griji şi de probleme. Drept consecinţă, uităm un aspect important: deşi nu au studii, deşi se bâlbâie atunci când îi scoatem la tablă, deşi le putem găsi o infinitate de defecte, sunt parte a societăţii! Au opinii şi se pot implica în societate! Poate că printr-o asemenea reformă ar trebui să treacă la un moment dat învăţământul românesc… Dar, cum am precizat la începutul articolului, progresul spectaculos este imposibil. Relevante sunt evenimentele « neimportante »care într-o zi vor putea deveni «normale». Iată despre ce este vorba: Duminică, 13 octombrie 2013, la Strehaia, un grup de elevi şi profesori de la Colegiul Tehnic Motru au primit o adevărată « Lecţie de Viaţă ! ». Vizita la azilul de bătrâni din acest an a reprezentat a 7-a participare a Colegiului Tehnic, partener SNAC (STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE COMUNITARĂ), ocazie a participării a unui număr de 27 de elevi sub coordonarea următoarelor cadre didactice: Chiţulescu Niculina, Ardeiu Mircea, Vlad Denisa. Albulescu Elena, Turea Elisabeta, Dreghici Elena, Ardeiu Daniela, Doman Delia Ghițea Cătălin ( a încântat audienţa, oferind un spectacol muzical la chitară), Crăciunescu Mihaela. Poveştile de viaţă şi momentele artistice ale celor 75 de bătrâni au impresionat grupul de voluntari, oferindu-le posibilitatea de a reflecta asupra problemelor şi neajunsurilor cu care se confruntă. Pentru a putea înţelege profunzimea momentului, le voi enumera:
– Dna Boștină, fostă profesoară la Ploştina, le-a mulţumit oaspeţilor pentru vizită, pachete şi cuvintele frumoase, spunându-le « SÃ FIE BUNI, SÃ-ŞI IUBEASCÃ FAMILIA, SÃ FIE INDULGENŢI, SÃ IERTE GREŞELILE CELORLALŢI »;
– Purcariu Stelian – nevăzător pasionat de muzică populară;
-Ogășanu Emanuil este de 20 de ani la azil, şi-a crescut singur 4 copii şi a venit la azil ca să nu-i încurce pe copii, deşi aceştia îl iau de sărbători acasă, doreşte să se întoarc[ repede aici pentru că aici este casa lui ;
-Mihuț Gheorghe a rămas orb în urma unei operaţii la rinichi, a fost croitor şi se descurcă ca şi cum ar fi normal.
-Enescu fost contabil pasionat de citit, are 84 de ani citeşte cu lupa, i-a sfătuit pe elevi să citească cărţile ‘‘Prisma din Lira’’, ‘‘Cartea inimii’’, ‘‘Conexiunile munților’’ (domnul prof. Ardeiu i-a adus o carte în semn de admiraţie). La sfârşitul acestei activităţi, dna directoare Chiţulescu Niculina consideră că prin intermediul bătrânilor, voluntarilor li s-a oferit posibilitatea de a-şi lărgi orizontul şi de a se implica activ în comunitate : ‘‘Elevii noştri au interacționat cu bătrânii din Centrul de îngrijire Strehaia. Este datoria noastră, a educatorilor să-i învățăm să se implice în viața comunității, să descopere care sunt problemele oamenilor și care ar putea fi soluțiile de rezolvare ale acestora. Îi învățăm să respecte oamenii și valorile sociale, să dăruiască din timpul, afecțiunea și atenția lor celor care au nevoie de sprijin. Cred că voluntariatul este emoționant deoarece îi ajută pe copii să crească armonios și să se dezvolte spiritual.’’
Adrian-Vladimir Costea
