Omul cu O mare – Teodor Dădălău şi ciclurile expoziţiilor şi Albumelor sale

Nenumărate sunt expoziţiile de artă fotografică ce aparţin artistului imaginii – Teodor Dădălău, de pe întreg cuprinsul României, dar şi acelea din străinătate -, precum acea memorabilă expoziţie de la Paris. Şi la capitolul premii, deţine Premiul de Excelenţă al unei expoziţii AFIAP (Asociaţia Internaţională a Artiştilor Fotografi) de la Madrid, de vreo 1.000 euro, dar şi un Mare Premiu obţinut în 2015. Despre care nu doreşte să vorbească decât la finele anului în curs, ca la un bilanţ. Are un ciclu de Albume de artă – cinci sau şapte, că nu le mai ştiu numărul – cu care a uimit lumea criticilor de artă, a artiştilor imaginii, a scriitorilor, etnografilor şi folcloriştilor de bună şi sănătoasă tradiţie românească.

Cum l-am cunoscut fără să-l văd, prin „Oameni şi locuri din Ţara lui Brâncuşi”
Numele nu-mi era străin, dar veştile despre domnia sa erau – la fel şi ca altele din Gorjul invidiilor neîntemeiate şi al bârfelor inventate – păreau contradictorii. Am văzut, am admirat şi m-am oprit în faţa numeroaselor sale fotografii de pe simezele Sălii expoziţionale „Constantin Brâncuşi” a Parlamentului României intitulate „Oameni şi locuri din Ţara lui Brâncuşi”.
Recunosc, am citit cu mare plăcere un minunat text scris cu inima de Ion Cepoi, la acea vreme un generos scriitor cu mai tânărul său coleg. De ce să mint, poate că inspirat şi ambiţionat am purces la scrierea a două pagini – evident, ilustrate cu imagini reproduse din acea superbă expoziţie – în revista săptămânală „Flacăra lui Adrian Păunescu”. A fost prima mea întâlnire nu cu Omul, ci cu o parte din Opera lui Teodor Dădălău. Treaba aceasta se petrecea prin 2004, dacă nu mă înşel. Abia mai târziu, pe 1 aprilie 2009, am revenit şi eu acasă, ca redactor şef al Gorjeanului. Abia mai apoi, aveam să aflu că Teodor Dădălău este un Nume care nu numai în Gorj, în România, ci în multe capitale ale Europei nu mai are nevoie de nicio prezentare.
Şi, de atunci, abia de atunci l-am cunoscut mai îndeaproape pe Omul cu O mare, pe sufletistul Teodor Dădălău. Aşa cum Marea Neagră este cel mai bun vecin şi cel mai bun prieten al României, pot să afirm şi eu că Doru Dădălău mi-a devenit cel mai bun, cel mai sincer amic. Şi Omul care nu m-a dezamăgit niciodată. Ceea ce nu-i puţin lucru. Şi, din păcate, din ce în ce mai rar în societatea de astăzi.
Chiar dacă şi mie viaţa mi-a dat câte-un brânci exact când nu mă aşteptam, şi viaţa lui Teodor Dădălău n-a fost presărată numai cu de-ale bune. A continuat să muncească pe tărâmul artei imaginii, al editării cu multă pasiune şi chiar exces de sobrietate a unor cărţi ori Albume ale sale, dar mai înainte ale altora. Puţină lume cunoaşte că acele senzaţionale şi originale Albume Tudor Arghezi, intitulate „11 Poezii”, în ediţii bilingve se datorează trudei domniei sale şi, de multe ori, chiar părţii materiale pentru care nu a pregetat să găsească sponsori.

Ştiute şi neştiute despre GorjFest
De-acum, Festivalul Internaţional al Artelor Vizuale GorjFest a trecut de vârsta măsurată în sfertul de veac. Şi taberele internaţionale sunt pălăria GorjFest au şi ele un număr impresionant de ani, strângând la Târgu Jiu, în Gorjul lui Brâncuşi, al lui Tudor Arghezi şi al României o sumedenie de lucrări de artă modernă, pe care mai marii judeţului se tot laudă că-i vor găsi o sală încăpătoare care să le găzduiască, „Parole, parole…”, cum ar spune italienii.
Ideea acestui festival GorjFest şi paternitatea lui aparţin lui Teodor Dădălău. Care l-a şi brevetat la OSIM, fiind deci titularul Brevetului GorjFest adică Părintele acestui festival internaţional. Care-o Omul de lângă noi, mult prea finul şi delicatul Teodor Dădălău. Chiar dacă unii culturnici şi chiar autorităţi ale judeţului luate de valul demagogico-propagandistic se laudă cu GorjFest, numindu-l un brand al Gorjului. Care, ca orice drept protejat ca Brevet la OSIM, aparţine proprietarului de drept. Gogoşile spuse de alţii pe această temă generoasă şi cu mare impact electoral, dar mai ales internaţional – sunt, cum spuneam, pură demagogie!
Cum dacă nu mă-nşel, şi chiar nu băznesc, inclusiv denumirea „Acasă la Brâncuşi” a fost titlul unei expoziţii personale marca Teodor Dădălău, fiind prezentată Gorjului, Bucureştilor, la Sala expoziţională „Constantin Brâncuşi” de la Palatul Parlamentului României, la Paris şi, se pare, şi în Canada.

Remarci româneşti şi străine la GorjFest
Există Internetul şi chiar un portal Revista Presei, cu multe, dense şi edificatoare citate despre Omul şi Opera celui care este artistul imaginii, dar şi al cuvântului scris şi tipărit, Teodor Dădălău. Eu însumi am fost martor la nişte retrospective GorjFest prezentate iubitorilor de artă din urbea Gabrovo(Bulgaria) la o Galerie de Artă Modernă Contemporană, prilej cu care graţie Omului de cultură Teodor Dădălău s-au pus bazele unui parteneriat între judeţul Gorj şi regiunea Gabrovo. La expoziţii similare la Ruse, scăpându-le pe cele de la Silistra şi Veliko Târnovo, vechea capitală a Bulgariei şi mare centru universitar azi.
Nu le voi reproduce, pe ale mele gânduri şi pe ale oamenilor de cultură bulgari, spre a nu fi acuzat de subiectivitate. Cei care doresc, repet, pot să le afle de pe Internet. Ori din paginile Gorjeanului, unde le-am publicat. Artizanul acestor expoziţii personale, de grup, ale GorjFest ori ale altora a fost onorat, în mai multe rânduri, cu titlul evident onorific de „Gorjeanul zilei”. Ultima oară, de fapt, cel mai recent pentru promovarea peste hotare a artei tradiţionale şi a obiceiurilor gorjeneşti. În Germania sau la Viena(Austria), nu mai ştiu precis.
Despre Călăraşi, în perioada interbelică se zicea: „Călăraşi, Călăraşi/mai mult praf decât oraş!” Ei bine, în anii ultimei jumătăţi a secolului trecut, urbea Călăraşi a devenit municipiu şi are o mare sete de cultură. Poposind acolo, la Călăraşi adică, cu o retrospectivă GorjFest, la vernisajul din 15 mai 2014, Teodor Dădălău a declarat: „Pentru noi, artistul graţie căruia Gorjul a avut acest festival – deşi greu de promovat la el acasă -, cel mai elocvent este Brâncuşi”, suficient pentru a transmite lumii crezul şi trăsăturile neamului său prin ceea ce face, sculptorul gorjean a încercat s o cucerească. Din nefericire, a trebuit să-l valideze întâi Parisul pentru că valoarea inestimabilă a artei sale să fie asimilată şi în ţara lui. Acesta a fost şi unul din motivele pentru care am gândit evenimentul cultural şi în zilele noastre, din păcate, de Brâncuşi, se vorbeşte mai mult în străinătate decât la ea acasă.”

Albumele Acasă la gorjeni
A venit vremea, după multe şi intense lecturi de specialitate acumulate în domeniul artei, al etnografiei să elaboreze un ciclu de albume pline cu imagini fotografice de un mare rafinament, parcă hărăzite de Dumnezeu.
Primul căruia i-a venit rândul este Călător prin Gorjul de odinioară, cu o prefaţă, curios, niţel zgârcită şi să mă ierte autorul, cam superficială, aparţinând aceluiaşi tumultuos şi plin de metafore ori risipitor de adjective din pliantul Expoziţiei „Oameni şi locuri din Ţara lui Brâncuşi”, de prin anul 2004, pe când scriitorul Ion Cepoi era mult mai tânăr şi fără de scrupule. Dar, poate păcătuiesc şi talentatul Ion Cepoi n-o fi fost prea inspirat de subiectul documentar, de epocă. Îl ştim că e capabil de mai mult şi nu ne pierdem speranţele.
Următoarele două Albume sunt realmente de referinţă. Primul este GORJ spectacolul lemnului, cu dedicaţia „Fiului meu, Traian, alături de care am realizat documentaţia acestui album.” Urmat de o Prefaţă pe măsură, scrisă cu acribie de Patriarhul Prozei româneşti contemporane – Dinu Sărau, gânduri din suflet aşternute „Cercetând atent, răbdător şi mereu mai cucerit de albumul domnului Teodor Dădălău(…)”. A urmat capodopera din ciclul Acasă la gorjeni IA Gorjenească, Târgu Jiu – 2015 – „(…) un dar, pe care autorul ni-l face cu gândul la trecut şi la viitor pentru care prezentul trebuie să ne fie recunoscător”. Aşa cum spune în Prefaţă Conf.univ.dr. Gabriela Rusu-Păsărin, blindat cu studiul PORTUL TRADIŢIONAL ÎN GORJ – Costumul femeiesc, preluat din cartea-tratat de referinţă „Portul popular în Gorj” 81971), semnat de Georgeta Stoica şi Virgil Vasilescu. Celui mai mare etnograf al României secolului trecut, Prof.Dr. Docent Mihaiu Pop i se dedică o pagină în care scrie printre altele: „Vom putea să ajungem astfel să desprindem în final printr-o cercetare riguroasă, nu prin comentarii impresioniste, sensul formelor şi semnelor ei, logica internă ce îi stă la bază. Vom fi în stare atunci să mergem mai adânc şi în descifrarea sensului poeziei lui Tudor Arghezi şi a plasticii lui Brâncuşi pentru că şi la baza lor stă aceeaşi logică în virtutea căreia elementele se îmbină măiestrit pentru a da forme, cuvintele se potrivesc pentru a da poezie.”
Luna august este iar darnică din punct de vedere editorial pentru neobositul artist total Teodor Dădălău. Vor mai vedea lumina tiparului alte două albume: „Florin Isuf – Omul şi Opera”; urmat de „Traian –micul meu fotograf”. Şi pentru ca secetosul an 2015 să fie prolific în cultura Gorjului şi a României, Teodor Dădălău ne mai pregăteşte două imense surprize: „Gorj – 44 de locuri minunate” şi „Gorj – cusături, ţesături, împletituri”.
Ion Predoşanu