Zile cernite, haos şi panică peste România

180

Dacă ar durea prostia la români, vuietele durerii s-ar auzi şi dincolo de crestele Carpaţilor. Înţeleg că nenorocirile atrag după ele multe suferinţe şi consecinţele la fel de crude pentru cei aflaţi în necaz şi durere, iar dintr-un motiv sau altul astfel de tragedii se întâmplă peste tot în lume; catastrofe naturale, atacuri terosiste ori sinucigaşe, crime ale unor demenţi, etc. Or, îmi este foarte greu să şi accept, tocmai din această cauză, ticăloşia şi inconştienţa celor care conduc spre astfel de drame şi tragedii, de vreme ce legi şi reglementări totuşi există (aşa, cum sunt ele), dar care în general ele nu sunt respectate în România.

Evident că o astfel de nenorocire petrecută în Bucureşti (a se vedea şi Braşovul), se putea întâmpla oriunde în ţară, mai ales în locaţiile unde se adună tinerii pentru a-şi petrece timpul liber. Numai că taman în buricul Capitalei României a fost declanşată o tragedie de asemenea proporţii, unde este adunată toată crema şefiei şefilor, cu autorităţi, ministere şi alte instituţii centrale ce se calcă pe bătături, dar unde subordonaţii lor zburdă în voie după ce dau tainul ştiind că după, “boierii” leneşi din fire, nu se mai ocupă să verifice una sau alta, fiind probabil prea ocupaţi cu strângerea ciubucurilor. Şi anomaliile să leagă, pentru că deşi se vorbeşte de multă vreme despre descentralizare şi împărţirea responsabilităţilor la nivelul celor obligaţi să şi le asume, realitatea este alta, mai exact nimeni nu doreşte descentralizare, de sus şi până jos, pentru că ştiu că îşi vor pierde privilegiile. Or statistic vorbind, o responsabilizare, cu decizii pe măsură, jos la talpa ţării, ar reduce fără îndoială numărul grangurilor de prin ministere, etc şi nici nu s-ar mai pălăvrăgi, dându-se vina unii pe alţii, atunci evident că s-ar arăta direct cu degetul persoanele efectiv abilitate în a supraveghea aplicarea corectă a legii, deopotrivă şi cu cei ce o încalcă. Mai mult decât atât, o asemenea situaţie nu place nici la nivelul unor segmente importante ale populaţiei care invocă aplicarea legii ”la sânge” atunci când convine, dar nu şi când le afectează interesele, calate exact pe încălcarea legii. Cât despre omenie, aceasta este doar un act strict individual, care din păcate nu poate să acopere o responsabilitate colectivă, şi cu atât mai mult nu reuşeşte să suplinească spiritual civic, complementar responsabilităţii faţă de societate. Iar dacă totuşi vorbim de starea de spirit generală din România, avem a constata că ea încă se găseşte în zona unei mentalităţi, mai degrabă de ev mediu, măsurată în atitudini la fel de vechi, de genul ”de ce să mă leg la cap dacă nu mădoare” sau ”las’că-i bine, merge şi aşa”, ”da’de ce să-mi spună mie ce să fac” ş.a.m.d.
Şi din păcate o astfel de stare nu doar ne caracterizează, dar este adânc cuibărită în mentalul nostru cotidian, prea adeseori iresponsabili atât faţă de noi, cât şi faţă de societate, şi ne mai mirăm că procedăm exact ca şi acel constructor, care aşa de bine face fundaţia casei, că toate cele se prăbuşesc în urma lui. Altfel spus facem cam totul de mântuială, ori facem pe dracu-n patru să obţinem ceva sau mai multe avantaje cu aprobări ilegale, făcând fericiţi şi pe şpăgarii din instituţiile pubice, care la rândul lor îi terorizează pe alţii din aceleaşi motive lesne de înţeles, îmbrăcând masca corupţiei într-un altfel de ambalaj. La fel poate că fac şi unii medici, dascăli, magistraţi etc, care-şi fac meseria în doru’lelii, obligându-l pe amăreştean să încalce şi el legea, onoarea şi bunele maniere, mai exact să intre volens-nolens în vârtelniţa mereu în mişcare, bunăoară a evaziunii fiscale, ce macină de prea multă vreme România.
Dar iată că a venit această cumplită tragedie provocată la un club din Bucureşti de către nişte aşa-zişi întreprinzători care, ignorând cu cinism orice legi şi reglementări în vigoare, dar mizând şi pe nişte avize ilegale ce ascundeau de fapt pofta de mită a unor funcţionari din sistem, pentru a ne da seama cât de necesară este respectarea legilor în ţară, şi ca într-un mediu viciat, cu păcăleli sistematice şi mari acte de corupţie, de jos şi până la vârful autorităţilor statului, România se va prăbuşi definitiv. Acum zeci de mii de oameni mărşăluiesc pe străzile marilor oraşe şi numai, cerând insistent printr-o mobilizare generală, o schimbare radicală a sistemului de putere, cel ce vine cu toate rele din dec’ 1989 încoace; degradare morală, economică, politică şi socială, criză şi subdezvoltare, prăbuşire demografică, şomaj de masă şi sărăcie, dezbinare naţională şi ura, iar peste toate laolaltă domina cu autoritate marea corupţie. Şi aceasta din urmă nu poate fi localizată doar la nivelul unor lideri de partide sau autorităţi publice, ci ea se întinde că o pecingine, care până la urmă ţine de chiar cultura şi mentalitatea noastră românească, în care fiecare s-a format, alimentând şi sistemul pe care acum îl condamnăm în stradă cu mânie proletară şi cu toate ţarele ipocriziei şi prostiei noastre. În plus mai avem şi foarte mulţi băgători de seamă din presă, slugi ori corupţi până în măduva oaselor care se agită până în pragul isteriei, pentru a întreţine cu orice preţ acest război romano-român, evident din varii şi murdare interese.
Acum, iată că ne-am ales cu o criză internă pe fondul căreia nicio formaţiune politică nu-si mai asumă guvernarea, deşi se continuă a se vărsa venin, după cum nici preşedintele K. Iohannis nu mai forţează nota cu ”partidul său”, având nevoie de un răgaz pentru a da măcar temporar o satisfacţie ”străzii”, vizavi de compromiterea actualei clase politice. Numai că ceea ce se întâmplă acum în România, este în opinia mea, dar nu numai, şi emanaţia unor scenarii abjecte, antinaţionale, puse la cale de cozile de topor din ţară şi din afară, în privinţa cărora se pare a fi şi campionii mondiali (cine sunt liderii străzii-Sorin Ionita, L.Mihaiu, Pippidi, Neamtu, M.Macovei etc, adică nimeni alţii decât ei, care până mai odinioară erau susţinătorii înfocaţi ai lui T. Băsescu, adică astfel de personaje hidoase vor acum primenirea clasei politice?). Altfel spus, se profită tot de tâmpenia noastră pentru a pune în mişcare “turma” şi mijloacele de comunicare mai sofisticate din interior şi din afară, pentru a lua iarăşi frâiele puterii, exact aceia care au făcut viaţa românilor un calvar, furând şi îmbogăţind şi haitele lor prin tot felul de căi ş0i prin mijloace mai mult decât dubioase.
Acum ei se ascund (vezi V. Blaga, Anastase, Predoiu, Flutur, Oltean, Toader, Boagiu şi ceilalţi din cloaca lor) sub o altă umbrelă, pentru a li se şterge urma faptelor mârşave din regimul Băsescu-PDL, în schimb uneltesc prin“subterane” şi pun la cale alte alianţe electorale de care K. Iohannis nu este deloc străin, dimpotrivă (vezi o posibilă coaliţie-PNL/PDL-MP-UDMR), care nu numai că va înrăutăţi şi mai mult traiul de zi cu zi al românilor, dar se vor constitui şi într-un pericol major la adresa unităţii şi integrităţii teritoriale a României.
Şi atunci stai şi te întrebi dacă acesta este rostul societăţii civile, care spune că s-a săturat de actuala clasă politică, sau dacă te-ai fript de atâtea ori cu ciorba fierbinte sufli şi în iaurt, gândind până la urmă logic că, în altfel de condiţii, nu se urmăreşte altceva decât tot o căpătuială în interes personal sau de grup, piruetând alte şmecherii pentru a dărâma şi ce s-a mai făcut bine în ultima perioadă, inclusiv stabilitatea economică, doar ca să ajungi cu orice preţ la putere, jecmănind iarăşi cu lăcomie şi cinism ţara şi poporul. Dovadă, că şi mulţi dintre liderii străzii sunt de o calitate morală îndoielnică, motiv pentru care mişcarea protestatarilor s-a transformat într-o evidentă buimăceală, dacă nu cumva s-au mai infiltrat pe acolo şi alţi diavoli cu corniţe, pentru ca imediat, după demisia lui Ponta, un reprezentant important al ambasadei SUA la Bucureşti s-a şi prezentat la preşedintele Iohannis pentru alte indicaţii ”preţioase”, eventual şi cu un nou ordin de front. Dar cel mai mult ar trebui să ne îngrijoreze lipsa noastră de luciditate, dar şi de unitate, când în joc sunt interesele României, eliminându-i din peisajul public şi preocupărilor noastre fireşti pe ticăloşi şi impostori, care şi de această dată se folosesc de o stare emoţională foarte tensionată, urcându-se cu ”bocancii pe cadavre”, doar pentru a întreţine mizerabilele lor scandaluri publice (vezi cazul T. Băsescu, I. Cristoiu, Turturica ş.a.), căutând să confişte prin orice căi şi mijloace josnice, în folosul matrapazlâcurilor lor, revendicările cu adevărat îndreptăţite, nu doar a celor ce au ieşit şi protestează în stradă, ci ale întregii societăţi româneşti. În acelaşi timp e bine să ne bizuim pe raţiune, întrucât cele câteva zeci de mii de manifestanţi nu pot să dea peste cap votul milioanelor de români, o schimbare radicală pe scena politică românească, fiind posibilă doar prin voinţa întregii naţiuni, organizându-se alte alegeri democratice, fie ele şi anticipate.
Aşadar, numai prin raţiune, înţelepciune, dreapta judecată şi o mobilizare generală exemplară, vom putea să ne protejăm şi să ne rânduim mai bine ţara, altfel în curâd vom uita totul, cum din păcate se întâmplă de peste 25 de ani încoace, lăsând în continuare lichelele şi samsarii de orice fel să dijmuiască România. Şi apoi încă ceva foarte important, adică să nu-i mai lăsăm nici pe proşti şi pe mârlani să mai conducă şi să guverneze ţara, eventual pentru astfel de personaje viitorul Parlament să treacă la instituirea câtorva zile speciale pentru ceea ce suntem îndreptăţiţi a vorbi şi prea adeseori a întâlni în spaţiul public: ”tâmpenia naţională”. Poate că în felul acesta, unii se vor putea şi vindeca, mai presus de orice frică şi pedeapsă, trebuind să aibă fiecare dintre noi bunul simţ, o educaţie pe măsură şi pe cei şapte ani de acasă.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here