
„Expoziţia doctorală consider că a fost cea mai importantă. Îmi amintesc că am ţinut-o în februarie, anul acesta, şi s-a intitulat Peisaje văzute între figurativ şi abstract”, ne-a declarat Vasile Fuiorea.
Acesta a avut prima expoziţie personală în timpul anilor de student, în 1996, şi a fost vernisată la Biblioteca de Arte din oraşul studenţiei sale, Timişoara. Ultima expoziţie, a fost în luna mai, la Galeriile Municipale de Artă Târgu-Jiu, fiind ce-a de-a V-a sa vernisare.
Joacă fotbal cu colegii de breaslă
Când nu pictează, pictorul Vasile Fuiorea citeşte lectură de specialitate, sau iese la un fotbal cu colegii săi de la universitate. Pasiunea pentru fotbal datează tot din primii ani ai copilăriei, ca pentru orice băiat. Activitatea sa cu elevii este una plăcută, în special dacă aceştia sunt motivaţi, însă cea cu studenţii este plină de provocări, principalele neajunsuri survenind din cauza lipsei de spaţiu.
Colecţionar de amintiri frumoase, lui Fuiorea îi place să se înconjoare de oameni care au un ideal în viaţă, sinceri şi pe care să te poţi baza. „S-a întâmplat de câteva ori să fiu şi surprins de dualitatea fiinţei umane, dar ştiu că nimeni nu e perfect”, a completat acesta. El îşi doreşte să realizeze atât proiectele de pe latura învăţământului, cât şi propriile proiecte în artă, fiind un caracter ambiţios şi serios.
De-a lungul fiecărei etape din viaţa sa, Vasile Fuiorea a avut alături diferite persoane, cărora le mulţumeşte pentru sprijinul acordat. Totul a început de la profesorii săi de desen din învăţământul gimnazial de la Peştişani, localitatea sa natală. „Pentru că am fost ajutat, şi eu vreau să ajut la rândul meu toţi copiii şi tinerii talentaţi”, a încheiat profesorul de pictură.
Izabella Molnar