Specie erbacee perenă, înaltă de 30-80 cm, cu aspect general cenușiu-albicios, datorită perilor. Tulpina are patru muchii, iar frunzele, aproape rotunde, cu marginea neregulat dințată, sunt așezate opus pe tulpină și rămurele. Florile, grupate la nodurile superioare, sunt mici, albicioase, cu caliciul cu 10 dinți răsfrânți, cu corola bilabiată.
Crește la lumina directă și este bine adaptată la secetă. Este răspândită în toată țara pe terenuri necultivate, pășuni degradate și aride, în special în zonele stepice din Oltenia, Muntenia, Dobrogea și estul Moldovei.
Compoziție: 0,3-1,0% substanțe amare diterpenice (marubina sau marubiina), acid marubic, taninuri (6,5-7%), flavonozide, cantități mici de ulei esențial, derivați ai acizilor cafeic, clorogenic și rosmarinic, compuși triterpenici, pectine, rezine și ceruri, acid ursolic, substanțe grase, vitamina C, săruri minerale etc
Acțiune: coleretică, emolientă, expectorantă, febrifugă, antiseptică
Indicații terapeutice: aritmie cardiacă, bronșite acute, afecțiuni reumatismale, gută, obezitate, dureri de cap, anorexie, afecțiuni ale pielii
Sub formă de infuzie, o linguriță plantă la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi înaintea meselor principale. Pentru cei la care aportul de lichide este limitat se prepară o infuzie concentrată din 2 linguri plantă la o cană cu apă, din care se iau câte două linguri tot înaintea meselor principale. Sub formă de cataplasme sau comprese în diverse afecțiuni ale pielii, cum ar fi plăgi ulceroase, edeme, planta având un puternic rol antiseptic. Se face o infuzie mai concentrată, se strecoară, se pune leacul pe o compresă sterilă și se aplică pe zona bolnavă. Fiertura nestrecurată se folosește sub formă de cataplasme contra durerilor de rinichi.
Alexandra Cruceru
