Tentaţia Puterii

Sunt surprins de discrepanţa evidentă dintre rezultatele guvernării portocalii şi abordarea pozitivistă a viitorului politic de către reprezentanţii de marcă ai acestui partid. Poporul, obişnuit să fie dus cu preşul, dă dovadă de multă răbdare, însă acest fenomen se va rupe în a doua jumătate a anului în curs, deoarece premisele agriculturii sunt sumbre.

Acest lucru va ridica şi populaţia rurală, oarecum independentă graţie unui minim de bunăstare individuală, împotriva unui Guvern de la care în mod normal se aşteaptă o abordare constituţională a stării sociale. Dacă Emil Boc va rămâne preşedinte de partid, în mod firesc partidul se va rupe, fiind posibilă formarea unei aripi de stânga, dezafectată de traseişti, al cărei conducător, Vasile Blaga, ar putea forma un partid puternic, apt să ocupe spaţiul lăsat liber de naţionalişti şi social-democraţi. În istoria celor 20 de ani de democraţie originală niciun partid, cu excepţia partidului democrat nu a reuşit să performeze, deşi cei care s-au rupt aveau valoare şi notorietăţi. Să ne amintim doar de APR-ul lui Meleşcanu şi de PLD-ul lui Stolojan. Toate migraţiile au fost de la stânga la dreapta, cu excepţia migraţiei grupului Roman, din care a făcut parte şi Blaga, care s-a produs de la stânga la stânga. Acelaşi traseu a vrut să-l urmeze şi UNPR cu menţiunea că grupul UNPR a trecut din Opoziţie la Putere şi s-a metisat cu parlamentari migraţi din PNL. Fiindcă a apărut interesul Puterii, UNPR nu a putut şi nu se va putea consolida niciodată, decât dacă ar face o alianţă cu grupul Blaga pentru că politica de stânga este singura variantă într-o ţară în care economia de piaţă şchioapătă.

Dacă va câştiga Vasile Blaga, zilele Guvernului Boc sunt numărate şi cel mai probabil vom avea alegeri anticipate. Acestea ar constitui coliva de pe colacul mortului, dar ar curma eschibiţionismul unor lideri în ceea ce priveşte gestionarea situaţiei actuale a ţării. Indiferent dacă sunt sau nu alegeri anticipate, sau la termen, Guvernul care va urma este obligat să strângă şi mai mult cureaua, să împovăreze poporul cu taxe şi impozite şi să adâncească sărăcia, fiindcă altfel nu se pot plăti datoriile externe. Într-o situaţie de constrângere bugetară nici un guvern nu va fi popular şi nici un partid nu va reuşi să-i mai convingă pe alegători cu promisiunile obişnuite de până acum. Consecinţa va fi dramatică pentru actuala clasă politică, al cărei final eu îl prevăd mai devreme de 2016. Ea ar putea fi schimbată la sfârşitul anului 2014, când se pune problema alegerii noului preşedinte al României. Pentru acest moment nu mai poate fi favorit niciunul dintre protagoniştii actuali. Iar Traian Băsescu a anticipat acest lucru şi încearcă din răsputeri să modifice Constituţia, care, la drept vorbind, este prea firavă pentru vremurile grele pe care le trăim. Primul pas al schimbării se poate produce săptămâna viitoare, odată cu schimbarea lui Emil Boc. Acest moment ar putea fi punctul maxim al schimbărilor post-decembriste din România.

Constantin Bunilă