O statuetă sub forma unui cap de femeie, din epoca romană, împodobeşte de ceva vreme biroul directorului Bazei de Tratament Săcelu, Nicolae Rotaru. Lucrarea deosebită i-a fost adusă acestuia de o localnică care a găsit-o într-o casă veche din comună.
Interesat de proveninţa şi vechimea lucrării, statueta a fost trimisă de Rotaru spre studiu ştiinţific la Universitatea din Craiova, fiindu-i încredinţată profesorului universitar doctor Gheorghe Petre şi lui Constantin Câşlaru, autorul lucrării monografice Băile Săcelu. S-a constatat astfel că statueta este parte dintr-un monument funerar important din epoca romană din secolele II-III p.Chr. Lucrarea va fi pusă în circuitul cultural şi istoric.
Directorul Rotaru a intrat în posesia statuii în urmă cu trei ani de zile. Deoarece statuia din piatră care prezintă un cap de femeie este degradată, având deformări asupra trăsăturilor fizice, directorul Rotaru nu i-a dat importanţă din prima, chiar dacă a bănuit că a fost depistată întâmplător în site-ul arheologic din localitate. Pe parcurs, conştientizând importanţa lucrării, Rotaru a luat legătura cu cei doi specialişti care au avut legătură cu cercetările arheologice din Săcelu, pentru a vedea dacă statueta este sau nu valoroasă. S-a constatat astfel că lucrarea reprezintă un cap de femeie din epoca romană care a fost executată dintr-o rocă cochiliferă tip “calcar de Vratza”, material frecvent folosit 
de roman în construcţii. “Statueta este din categoria monumentelor funerare şi măsoară în înălţime 0,42 m. Nu ştim cum arăta soclul şi ce text conţinea dar sigur prin dimensiunea sa trebuia să scoată în evidenţă statuia şi, implicit, să atragă atenţia trecătorului, ştiut fiind rolul monumentului funerar în antichitate. De altfel pe raza comunei Săcelu, de-a lungul anilor, prin cercetări sistematice ori datorită descoperirilor întâmplătoare, au ieşit la iveală numeroase vestigii romane concretizate şi prin fragmente, de diferite dimensiuni, ale unor monumente funerare”, a explicat directorul Rotaru.
Statuia ciuntită de un plug
Deţinătorul a încredinţat pentru cercetare, la Universitatea din Craiova, statuia în cauză, depistată de o localnică din Săcelu. Femeia ar fi spus că statueta a fost descoperită întâmplător fiind găsită într-o casă. ,,Vreau să o valorificăm, să o punem în circulaţie”, a explicat Rotaru. O părere similară a împărtăşit şi profesorul universitar doctor Gheorghe Petre care a menţionat că ,,lucrarea este foarte valoroasă, dar, din păcate, părţile proeminente ale statuii sunt şterse fiind probabil luate de o lamă de plug. Stricăciunile au fost, cu siguranţă, provocate de lucrările agricole. Nasul este tăiat, nu ştiam dacă la spate avea coc sau nu..”. Profesorul de la Craiova a explicat că deţinătorul statuii nu a ştiut ce este cu aceasta, dar după studiul făcut asupra ei ea va fi încredinţată unui muzeu ori la universitatea pentru studiul studenţilor. Gheorghe Petre susţine însă că lucrarea este valoroasă. “Deşi, nu ne propunem un studiu din punct de vedere artistic, o analiză în ceea ce priveşte execuţia, stilul de lucru, putem remarca cu uşurinţă, dacă avem în vedere trăsăturile portretistice, că statuia a fost lucrată de un lapicid obişnuit, care îşi avea, probabil, atelierul chiar în perimetrul aşezării civile”, se mai explică, în acest context.
Anamaria Stoica
O importantă descoperire arheologică la Săcelu
Localitatea Săcelu, al cărui nume antic nu îl cunoaştem, a atras atenţia celor interesaţi nu numai prin efectul binefăcător al apelor tămăduitoare, cunoscute din antichitate, dar şi prin vestigiile arheologice care datează din epoca romană. Ca un bun cunoscător al zonei dar şi datorită interesului manifestat de mine pentru istoria staţiunii Săcelu, în vara anului 2010 am intrat în posesia unei statuete din piatră cu ușoare deformări fizice asupra părților proeminente ale figurii care a fost găsită în situl arheologic din localitate. Conştientizând importanţa acesteia am oferit-o spre valorificare ştiinţifică domnilor Gheorghe Petre, profesor universitar doctor de la Universitatea din Craiova, despre care ştiam că, mai mulţi ani la rând, împreună cu reprezentanţi ai Muzeului Judeţean „Alexandru Ştefulescu” din Tg-Jiu, a efectuat cercetări arheologice sistematice la Săcelu şi domnului profesor Constantin Câșlaru, autorul lucrării monografice Băile Săcelu, un tezaur natural, care a văzut lumina tiparului în anul 2010. Din discuţiile purtate cu cei doi specialişti s-a concluzionat că statueta reprezintă un cap de femeie din epoca romană şi a fost executată dintr-o rocă cochiliferă tip „calcar de Vratza”, de altfel, frecvent folosit în construcţii. Statueta face parte din categoria monumentelor funerare şi măsoară în înălţime 0,42 m . Nu ştim cum arăta soclul şi ce text conţinea dar sigur prin dimensiunea sa trebuia să scoată în evidenţă statuia şi, implicit, să atragă atenţia trecătorului, ştiut fiind rolul monumentului funerar în antichitate. Menționăm că pe raza comunei Săcelu, de-a lungul anilor, prin cercetări sistematice ori datorită descoperirilor întâmplătoare, au ieșit la iveală numeroase vestigii romane concretizate și prin fragmente, de diferite dimensiuni ale unor monumente funerare. Deşi, nu ne propunem un studiu din punct de vedere artistic, o analiză în ceea ce priveşte execuţia, stilul de lucru, putem remarca cu uşurinţă, dacă avem în vedere trăsăturile portretistice, că statuia a fost lucrată de un lapicid obişnuit, care îşi avea, probabil, atelierul chiar în perimetrul aşezării civile. În concluzie, statueta este parte componentă dintr-un monument funerar important din punct de vedere artistic şi ne reţine atenţia în mod special prin mesajul care ni-l transmite vis-a-vis de viaţa spirituală în epoca romană, dar mai ales prin faptul că ea completează seria descoperirilor funerare de la Săcelu care se încadrează cronologic în secolele II-III p.Chr., fiind contemporană cu necropola romană descoperită de arheologi în satul Maghereşti, punctul „Grui” de unde considerăm, de altfel, că provine.
Inginer, Nicolae Rotaru
