Sculptor de cruci, meserie fără moarte

Pentru majoritatea oamenilor, crucile şi sicriele reprezintă motiv de întristare prin prezenţa morţii, pentru alte persoane, însă, reprezintă un mod de viaţă. Este vorba despre cei care, de dimineaţa până seara, realizează crucile ce vor sta la căpătâiul celor plecaţi dintre noi. Printre lucrători sunt şi câteva femei, totuşi, puţine sunt urmaşele Evei care au curajul şi disponibilitatea de a lucra în acest domeniu. O muncă ce necesită multă răbdare, forţă fizică şi nu în ultimul rând rezistenţă la condiţii grele. “Da, este o muncă grea, mai ales când lucrezi cu marmura. Este un material dur”, ne-a povestit o reprezentantă a sexului frumos care se ocupă cu gravarea crucilor. Femeia, trecută prin greutăţile vieţii, a început să lucreze la atelier în urmă cu trei ani. “Înainte eram vânzătoare, dar ce să fac? Mă descurc cum pot. Mi-a fost greu la început”, îşi aminteşte femeia.

Programul este destul de încărcat, se lucrează între şase şi opt ore pe zi, în funcţie de numărul de comenzi. La sfârşitul zilei, de cele mai multe ori aceşti oameni nu îşi mai simt vârfurile degetelor de la atâta gravat în piatra dură. Mâinile le sunt brăzdate de crăpături de la praful de marmură dar şi de la inevitabilele zgârieturi şi lovituri. Cererile, însă, au început să scadă în ultimul timp atât din cauza concurenţei cât şi din cauza crizei financiare. “Sunt multe ateliere aici, e concurenţă. Şi se simte şi criza. Sunt mai puţine cereri, oamenii vor cruci mai simple şi mai ieftine. De obicei ne cer cruci de mozaic”, a mai spus realizatoarea de cruci.

Pentru că nu mai au bani, oamenii preferă pietrele funerare din mozaic, fiind mai ieftine. Una dintre acestea ajunge la un preţ cuprins între 2 şi 5 milioane de lei vechi în timp ce o cruce de marmură costă peste 500 de lei noi.