Sanctuare ale naturii – Pe urmele lui Iorgovan – (2)

1275

Fauna Domogledului nu este nici ea mai prejos, fiind alcătuită din elemente la fel de originale.

Pe stâncile calcaroase se încălzesc la soare vipera comună și vipera cu corn iar în păduri se poate întâlni broasca țestoasă de uscat, șopârla de luncă precum și scorpionul carpatin. Dar gloria Domogledului o reprezintă fauna sa de fluturi zona fiind recunoscută drept una din foarte puținele zone ale Europei cu o remarcabilă faună de lepidoptere. Uimitoarea revărsare de ,,petale zburătoare” se compune din aprox 1500 specii aproape jumătate din numărul total de specii existent în țara noastră.
Datorită peisajului mirific și a abundenței de specii floristice și faunistice, Muntele Domogled a fost declarat încă din anul 1932 rezervație naturală fiind printre primele rezervații din țară. Ulterior, incluzindu-se în cadrul rezervației și zona stâncăriilor abrupte, rezervația de astăzi are o suprafață de aproape 6000 ha cu posibilitatea de a se mări.
Atât în muntele Domogled cât și în versantul drept al Cernei se găsesc fenomene carstice dintre care cele mai importante sunt peșterile de la Scorniste, Peștera Hoților și Peștera lui Adam.
Părăsind stațiunea ne continuăm călătoria prin superba Vale a Cernei ce are o direcție incredibil de dreaptă fiind formată în urmă cu sute de mii de ani pe puternica falie denumită de geologi Falia Cernei.
Pe drum după ce depășim cascada Babot întâlnim cele Șapte Izvoare Calde dominate de o formațiune numită Piatra Baniței. Apoi urmează peretele calcaros al Inelețului încununat de faimoșii pini bănățeni și cu grohotișuri la poalele sale iar puțin mai încolo cele Șapte Izvoare Reci. Din acest loc, după o bucată bună de drum, se ajunge în Cerna Sat, în apropierea căruia este necesar să facem un popas mai lung pentru vizitarea Cheilor Corcoaiei, o adevărată bijuterie a naturii. În continuare drumul urcă în serpentine scurte și ajunge la confluența Cernei cu Iovanul unde s-a construit un impunător baraj ce a format un lac de acumulare ce poate fi folosit ca bază de agrement ori pentru pescuitul speciilor de munte. Apa acumulată în acesta este dirijată prin tuneluri spre lacul de acumulare Valea Mare. Drumul însoțește partea dreaptă a lacului și ne poartă printr-un ținut de o frumusețe răpitoare într-un loc unde de sub o îngrămădire de lespezi țâșnesc la lumina zilei trei șuvoaie de apă limpede și rece. Sunt Izvoarele Cernei, un adevărat Hercules al surselor carstice, cele mai puternice izvoare din țara noastră cu un debit estimat de 1,5-2 mc/sec. Interesant este faptul că temperatura apei este constantă indiferent de anotimp.
În urma unor laborioase determinări cu trasori clasici și speciali, hidrologii au ajuns la concluzia că o parte din apele izbucurilor provin din pasul Jiu-Cerna iar o altă parte de mult mai departe tocmai din zona Soarbele a Retezatului Mic dovedind prin aceasta că perimetrul Soarbele-Izvoarele Cernei este cea mai lungă rețea subterană prin care circulă apa determinată la nivel național până la ora actuală.
Râul își formează obirșia prin unirea izbucurilor ce ies la suprafață din Ciuceava Chirecii, cu apele pârâului Cernișoara ale cărui izvoare se află la o altitudine de aprox 2070 m sub vârful Paltina. De-a lungul albiei sale afluenții mai însemnați se pot vedea pe partea dreaptă, cei de pe partea stângă fiind mici cu lungimi ce nu depășesc 2 km. Cerna se varsă în Dunăre formând un golf larg la contactul cu apa fluviului. Dacă am privi din avion Valea Cernei aceasta ni s-ar prezenta ca un defileu ce se întinde pe mai bine de 40 km.
Mugurel PETRESCU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here