România-ţara, unde dincolo de politică, se discută….tot politică

92
Oameni traverseaza Calea Victoriei, Piata Victoriei.

De atâţia amari de ani, Românica noastră se află într-o permanentă campanie electorală, indiferent cine sunt, învingători sau învinşi, mass-media ţinându-le isonul prin greţoasele jurnale de ştiri şi emisiuni, unde de regulă, se învârt aproape zilnic în jurul aceloraşi “ciorbe reîncălzite”. De parcă în ţara asta n-ar fi atâtea treburi de făcut, că am ajuns de tot “circul lumii”, încât omul nu mai poate nici să respire de atâtea făcături abjecte. Odată încheiată campania electorală pentru locale, iată-i acum cam pe aceeaşi “actori” într-o altă bătălie, manifestându-se ca “apucaţii” şi loviţi de aceeaşi amnezie profundă se aruncă cu aceleaşi promisiuni scoase de la naftalină, sau aruncate pe undeva, în stadiul de cuvinte inspirate pe hârtie şi peste care de ani de zile s-a îngroşat praful.

Şi este dureros că balanţa înclină tot în favoarea acestor indivizi care, mânaţi de interese meschine, au dus ţara la dezastru exact din vina inepţiilor debitate, de fiecare dată prin vot de către zăbăucul nostru electorat. Parcă ar fi un blestem al predilecţiei românilor de a se lăsa batjocoriţi, umiliţi şi înşelaţi de către toţi Neica Nimeni, întorcându-se de fiecare dată, după ce ”câştigătorii” lor se umflă în pene, la cenuşiul zilelor dinainte şi chiar mai mult decât atât.
Iar acolo unde mersul rânduielor pare să fie spre un făgaş cât de cât normal, în beneficiul comunităţii, se găsesc atâţia Gică Contra şi cozi de topor puse în slujba terţelor interese mafiote şi antiromâneşti, încât oamenii încă nu reuşesc să separe grâul de neghină, mulţi vândându-se ieftin şi continuând a-şi îneca amarul fără nădejdea de a fi băgaţi în seamă de către cei care din patru-n patru ani, prin demagogie şi un triumfalism pervers le cerşesc voturile. Iar Gorjul se înscrie, din păcate, într-un neplăcut studiu de caz, vizavi de felul în care de peste 26 de ani, aleşii locali şi parlamentari şi evident cei din administraţia publică nu şi-au făcut cum se cuvine datoria faţă de cetăţenii acestui judeţ. Or, e firesc să gândeşti că, dacă un simplu angajat nu-şi îndeplineşte obligaţiile de serviciu, respectivul riscând o sancţiune sau pur şi simplu este dat afară de la locul de muncă, atunci de ce în cazul celor aleşi în funcţiile publice, referindu-ne în principal la politicienii care, mandate în şir doar promit, mint şi “taie frunze la câini”, lucrurile trebuie să stea altfel? Şi iată consecinţele, se văd peste tot în România-neglijenţă crasă, jaf şi dezastru, practic o ţară ajunsă în pragul falimentului, unde conduc şi ne dirijează străinii, prin cozile lor de topor cocoţate până la cele mai înalte demnităţi ale statului cu putere de decizie. Iar Gorjul este victima perfectă a anilor postdecembrişti; unităţile economice, unde lucrau zeci de mii de salariaţi, au fost rase de pe suprafaţa pământului, în schimb nu s-a pus altceva productiv în loc, la fel şi în agricultură, unde au fost desfiinţate asociaţiile şi fermele cooperatiste, distruse plantaţiile pomiviticole şi bazinele legumicole, etc, lăsându-se în urma lor pârloaga şi boschetăriile, încât nu-ţi vine să crezi cât rău ne-am făcut cu mâna, sub îndrumarea “înţeleaptă a neisprăviţilor ce au condus sau ne-au reprezentat judeţul, la nivel central, în toată această perioadă nefastă. De aici, au curs şi curg necazurile şi sărăcia gorjenilor, mai exact, lipsa acutizată a locurilor de muncă şi migrarea populaţiei active, în special a tinerilor, peste tot în lume în căutarea disperată a unui job, cât de cât bine plătit, îmbătrânirea şi depopularea satelor şi oraşelor, condiţii de viaţă tot mai precare şi bolile care lovesc cumplit populaţia ş.a.m.d. Şi atunci, despre ce vorbim, sau cum să caracterizezi actualul sistem, pe ticăloşii şi incompetenţii puşi în fruntea obştei, care în toţi aceşti ani doar s-au bălăcărit în veninul lor otrăvit ori au bătut apa-n piuă pe la diverse emisiuni cu ”verzi şi uscate”, în schimb au ”reuşit” să
ţină Gorjul în izolare, fără a se preocupa în vreun fel în a facilita oportunităţi şi interes pentru investiţii economice şi locuri de muncă în judeţ? Priviţi-i şi pe actualii parlamentari, unii traseişi politici de profesie, cum îşi bagă capul în nisip precum struţii, în loc să se zbată pentru interesele judeţului, durându-i în fes, că tehnocraţii lui Iohannis, la ordinele tot mai insistente venite din afară, vor să falimenteze şi energo- mineritul din Gorj, acest ultim bastion al economiei naţionale, care odată dărâmat, va arunca judeţul într-o cumplită dramă socială, cu mii de locuri de muncă desfiinţate şi cu tot atâtea familii cuprinse de o sărăcie lucie. Dar, credeţi că le pasă acestor indivizi care, culmea penibilului, mai au şi nesimţirea de a ieşi pe la diverse televiziuni locale (a se vedea subiectivismul şi mediocritatea unor moderatori!) precum nişte maimuţoi execrabili, chipurile pentru a ne da ei lecţii despre politică, civică, moralitate, etc, în realitate sunt puşi pe clientelism şi pe tot felul de afaceri dubioase, de unde evident că le vine din belşug parnosul.
Nu altfel stau lucrurile şi în Târgu-Jiu-reşedinţa judeţului, oraşul fiind încă departe de standardele unei urbe europene. În primul rând, se găseşte într-o prelungită agonie economică, unde foarte greu îţi găseşti un loc de muncă. Este şi principalul motiv al exodului generaţiei tinere, iar populaţia este îmbătrânită, într-o continuă scădere. Datorită strădaniilor edilului şef şi al echipei sale de la primărie, municipiul Târgu-Jiu arată totuşi bine, e curat şi frumos, oferind şi ceva facilităţi pentru relaxare, atât pentru localnici, cât şi pentru vizitatorii care-i trec pragul. Numai că sunt şi aici atâtea proiecte anunţate cu mare tam-tam în mai toate campaniile electorale, dar care de ani de zile au rămas doar înşirate pe hârtie, pentru ca apoi să fie reluate în următoarele campanii electorale. Dar înainte de toate, o insistentă observaţie, mai exact, până când o să fie demarată demult promisa modernizare a Parcului Central, autorităţile locale, primăria nu ar trebui să-şi facă ordine şi în propria ogradă, întrucât acest parc a devenit mai nou şi loc de parcare pentru maşinile unor şmecheri, sufocând zona şi plimbările pietonale ale celor ce mai caută aici o gură de aer reconfortant, mai puţin poluat? Şi tot aici, sunt multe alei unde mirosul greu al excrementelor şi “scuipatul” în sine ale ciorilor fac imposibile plimbările, fie şi pentru o scurtă relaxare sau contemplare pe băncile de acum, pline de mizerie. Cu atât mai mare ruşinea, cu cât vin turişti de pretutindeni, anume pentru a vizita celebrele opera sculpturale ale lui Constantin Brâncuşi. Şi atunci, un astfel de peisaj le oferim acestora, înainte de orice alte proiecte anunţate, care la capitolul promisiuni sună bine? Nu încape niciun fel de îndoială că în mandatele sale, primarul Florin Cârciumaru şi-a făcut bine treaba, considerat în opinia mea a fi printre cei mai buni edili, care de-a lungul timpului au condus administraţia publică a Târgu-Jiului, realizările fiind vizibile pentru orice om de bună-credinţă.
Că nu s-a putut mai mult, este, în principal vina sistemului şi situaţiei economice precare a României, cât despre judeţul Gorj şi municipiul Târgu-Jiu ce să mai vorbim de vreme ce aici, şomajul foarte ridicat ne situează, din păcate, pe primele locuri din ţară. Numai că a te angaja cu promisiuni, care până la urmă înseamnă proiecte, acestea devin obligaţii în faţa oamenilor, trebuind a se depune eforturi mari pentru a fi realizate spre mai binele comunităţii, ceea ce în bună parte, au şi fost duse la bun sfârşit. Proiecte de anvergură şi-a propus primăria şi pentru următorii ani, iar dacă avem în vedere doar modernizarea Axei Eroilor şi a celor două parcuri ce găzduiesc Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi, am putea spune că realizarea unui astfel de proiect şi includerea ansamblului în patrimoniu UNESCO ar însemna o adevărată minune şi o preţioasă împlinire socio-culturală şi turistică pentru oraşul Târgu-Jiu. Aşadar, să avem încredere şi speranţe, însă nu înainte de a reaminti cu îngăduinţa primarului şi consiliului local că totuşi “mai este mult până departe” şi în primul rând, trebuiesc unite toate forţele, dincolo de orice orgolii şi interese politice, pentru a pune oraşul pe picioare din punct de vedere economic, miza fiind dublă; crearea de locuri de muncă pentru tineri, implicit îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei şi evident, posibilitatea reală ca administraţia locala să atragă resursele financiare necesare realizării marilor sau mai micilor proiecte în acest frumos municipiu. Şi cum mai spuneam, sunt atâtea lucruri de făcut, orice propunere bună de proiect pentru cetăţeni, indiferent din ce parte a politicii locale ar veni, este un câştig. Importat să se dorească şi mai ales să existe interes, voinţă şi bună credinţă din partea aleşilor din consiliile locale, indiferent de culoarea politică. Iar dacă se vrea, se poate, căci prea de multă vreme, din cauza unor interese meschine, unii au tras “hăis” şi alţii “cea”, atitudini până la urmă stupide care au făcut mult rău comunităţilor locale şi în general gorjenilor.
Revenind la trebuinţele municipiului Târgu-Jiu, nu pot să nu-i reamintesc edilului şef despre acele proiecte promise, dar care trenează de mulţi ani, vizavi de îmbunătăţirea infrastructurii, atât de necesară fluidizării traficului auto şi pietonal, aşişderea în cazul “porţilor” de intrare şi ieşire, în spre şi din oraş. Or, desconcongestionarea aglomeraţiei presupune, între altele, ceea ce se promite de multă vreme şi anume; pasajele pietonale subterane, parkingurile, modernizarea şi extinderea transportului în comun, etc. Sunt propuneri viabile, adică cer să fi ascultate vocile cetăţenilor, iar cei ce doresc şi pot să facă ceva util, să pună la rându-le umărul la treabă, dorindu-ne laolaltă binele judeţului, al municipiului Târgu-Jiu şi ale oricăror localităţi gorjene.
Doar aşa ne va fi mai bine, dezvoltându-ne în primul rând prin noi înşine, prin unitate, muncă şi credinţă obştea comună, altfel…
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here