Recent, I.P.(B) – a mai „comis” un op. Citindu-l, cu of şi alean, m-am gândit involuntar la Beckett. La Samuel Beckett. Dar nu că mi-a venit în minte – instantaneu! – un vers al excepţionalului poet şi prieten comun – Marian Drăghici – „Poate există ceva mai real ca neantul, domnule Beckett”, ci pentru că în minte mi-a venit titlul de Beckett: L’Innomable (en francais).
Nenumitul, adică. De nenumitul. Inomabilul. Nu ştiu dacă şi imuabilul. Ion şi-a botezat cartea „Ostrakon” cu o vocabulă grecească, aşadar… trimiţând la verdict… şi la aşteptarea verdictului. Semn că s-a gândit el şi la Kafka. Un domn straniu, desigur, care în acelaşi mod straniu spunea(scria) că romanul e poezie. Păi, da. Nu zic metaromanul. Deşi e şi aşa ceva… neîndoios, dar l-a comis înaintea noastră unul numit Marcel Proust, aparţinând unei ţări cu care aseară am făcut egal la fotbal: 0-0. Aşadar, vidul, nu neapărat… tavist, budist, etc!… Aşadar… Nu zic nici roman experimental. Căci şi asta zisu-s-a. În legătură cu unul Zola Emil. Mai puţin îndrăzneţ (totuşi!) decât tinerii fracturişti postdecembrişti din Romanian Land!… Ei, da, dar gluma se îngroaşe! Nu zic nici roman poetic… Deşi este pe cât se poate… Căci şi asta s-a (mai) zis… De Noul Roman Francez… Ei, dar Noul Roman Român?! Păi, cam aici s-ar putea să fim. Poate pe nişte coordonate care îl anunţă… Zis-am… şi n-am făcut! Ce să fac?… Altminteri …poţi să citeşti, să ghiceşti şi să intuieşti… Nu? Şi fi-va (şi) simulacru? Ca la unii deja duşi şi zişi postmodernişti… Poate să fie! Dar ce să fie? Căciulă sau pălărie?… Ceva e, ceva va fi fiind, ceva va fi fost… Altminteri şi personaj… Este. Este şi nu este… Este şi nu (prea) este… Dar şi asta fost-a!… La Noul roman Francez… Dar Noul Roman Român? Eu doar mă întreb… Interpelez într-un Parlament imaginar. Mai bie imaginar decât real! Căci în România realitatea bate ficţiunea… Nu numai lunea, ci-n toate zilele săptămânii… De-aia şi Ion zice, amice, prin al său personaj Adrien Danp, vezi că există şi… semne ale veacului în toată jucăreaua asta… politicoasă… adică politeţea scuză încă politica autohtonă, aviara şi vaca…, era să zic căpiată, dar asta-i oaia… cea nebună! Nu oaia, vaca! Eurovaca! Multe ar fi de spus, dar uneori Adrien Danp… are ca şi nefericitul pedagog şi tată J.J. Rousseau… vocaţia insulei. După Defoe încoace, Robinson Crusoe începe el însuşi să scrie romane. Fie prin Michel Tournier, fie prin… I.P.(B). Scorul e egal. Ca aseară: 0-0!
Lazăr Popescu
