Portrete în acvaforte – Azi despre Mihaela Sanda Marinescu şi dubla ei pasiune: muzică şi poezie

1667

1. Columnistă mai întâi
Am făcut liceul – secţia uman – împreună. Ea la clasa de fete, eu la clasa de băieţi. Am fost membri întemeietori ai revistei „Jiul literar-ştiinţific” şi ai „Cenaclului pentru elevi Tudor Vladimirescu”. Apoi, Titu Rădoi ne-a chemat la „Columna” unde am devenit poeţi, ceea ce suntem şi astăzi.
Carierele noastre s-au tot intersectat, dar amândoi suntem doctori în ştiinţele umaniste: ea în muzică, eu în filologie; la Colegiul Universitar al Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, fiind vreo 3-4 ani colegi de catedră. S-a dăruit unor idealuri şi a izbutit, întrucât şi-a învins umbra, a transfigurat-o metafizic şi metaforic, pe linia deschisă de Pitagora, matematician şi muzician antic de legendă.
Astfel, adolescentă fiind, cu vocea-i cristalină, a cântat, din câte-mi amintesc, la pian. Avea auz liric, decanta stilistic limbaje bazate pe arhetipuri, simboluri, semne, partituri, scenarii ritualice. În sângele ei, palpită şi acum, emoţii intense, se zvârcolesc şerpii sacri ai inspiraţiei bilingve: româno-franceze. Soră bună cu Verlaine şi Baudelaire, cu Eluard şi Aragon, Mihaela Sanda-Marinescu a acceptat, cu acelaşi entuziasm infrenabil, să fie invitata acestei rubrici a „Gorjeanului”, ajuns la Centenar.

2. Un doctorat în muzică
Mihaela Sanda Marinescu s-a născut la 26 septembrie 1954, în Craiova. A absolvit Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” în 1973, odată cu mine. Tatăl ei, Florea Marinescu, a vrut iniţiat să se facă actor, dar a absolvit Şcoala de Ofiţeri la Cernăuţi; a dus frontul de Vest până în Tatra; întors acasă la Băileşti, împreună cu supravieţuitorii, a închinat o cupă cu şampanie în cinstea Regelui Mihai I şi a fost dat afară din armată”; în replică, a urmat Cursurile Facultăţii de Construcţii Forestiere; mama, chimistă, Elena Marinescu, aparţinuse unei familii de intelectuali, Butureanu; bunicul a fost implicat în mişcarea „Lira” de la Craiova, fiind prieten cu Nicolae Titulescu; nepoata, Mihaela Sanda Marinescu, s-a alăturat, la rându-i, mişcării „Lyra Gorjului” la Târgu-Jiu, dimpreună cu Florin Berculescu şi Mircea Suchici, asumându-şi şi editarea programelor de sală la concertele Filarmonicii „Lyra”; mai îndrumă şi azi corul Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (în curând se sărbătoresc, printr-un spectacol festiv, 25 de ani de activitate neîntreruptă, înainte de Florii).
Dar Mihaela Sanda Marinescu şi-a continuat studiile printr-un doctorat în muzică (2008 – 2011) luat cu Pavel Puşcaş, la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (membrii comisiei: Cornel Ţăranu, Adrian Pop, Gheorghe Duţică, Nicolae Brânduş, Ştefan Angi – n.m.,I.P.B.). Astfel, ea a înmulţit membrii Cenaclului „Columna”, cu încă o valoare academică (vezi şi doctorii în ştiinţe filologice Lazăr Popescu, Zenovie Cârlugea, Ion Popescu-Brădiceni, Ion Hirghiduş, Ştefan Melancu, Ionel Buşe ş.a.).
Măritată cu Aurică Popescu, are în prezent o fată, Cristina Sorina, conferenţiar universitar la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca şi se bucură pentru succesele ei profesionale, pedagogice şi ştiinţifice.

3. Patima unui punct
Dar să mă întorc la „columnismul” ca stare de creaţie. Mihaela Sanda Marinescu şi-a publicat între timp teza de doctorat cu titlul „Maternitate şi avangardism la interferenţa secolelor XIX-XX. Erik Satie, un condamnat la libertate”; a publicat în volumul XIX „Studii de Muzicologie, editura Artes, Iaşi, 2024 (o ediţie îngrijită de Diana-Beatrice Andron – n.m.,IPB.): „Anonimatul popularităţii şi fenomenul atracţiei paronimice”. De asemenea a mai tipărit „Amfibrahul, sinteză stilistică spaţio-temporală”, Editura Academica Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2015. A semnat şi două cărţi de poezie: „Patima unui punct”(1994) şi „Vibraţii colaterale” (2013).
Ca poetă, Mihaela Sanda Marinescu se mişcă cu o siguranţă şi cu o dezinvoltură ce-i onorează rangul de intelectuală dotată cu inteligenţă şi talent. Deşi cantonează în paradigma modernistă, paradigma ritmică îi reconotează mesajul şi-i resituează trăirile într-o zonă de istoricitate a revalorizărilor necesare.
Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here