Metehnele societăţii pestriţe şi trucate în care trăim

571

În România de azi, omul corect şi la locul lui este tot mai obosit şi scârbit la cele ce vede şi mai ales la ce simte în jurul său. Este chiar anxietat şi înspăimântat, căci dincolo de naturalul condiţiei umane, este bântuit tot mai mult de egoismul şi răutăţile ce dau în abces, fiind foarte aproape de o criză de identitate şi supravieţuire, dacă prin adevăr şi înţelepciune nu se vor găsi urgent soluţiile de salvare a redevenirii echilibrului pe treptele fireşti ale existenţei lumeşti.

Altfel spus omul cinstit a ajuns victima matrapazlâcurilor negre a celor cu apucături mârşave fără a le a păsa de cei din jur şi nici chiar de bunul Dumnezeu, înfrăţindu-se mai degrabă cu Scaraoski doar pentru egoul şi interesele proprii, pentru care calcă în picioare orice lege şi sensibilitate umană. Şi pentru a înţelege mai bine lăcomia, mârlănia şi cinismul, duse dincolo de orice închipuire, este bine a ne opri doar la câteva clişee din viaţa cotidiană, din păcate, ciudate, toxice şi într-o permanentă ofensivă împotriva demnităţii umane. Bunăoară, confundându- se aşa-zisa democraţie românească cu haosul, specula şi hoţia la drumul mare, tot felul de indivizi obscuri, ignoră voit legea şi de peste 26 de ani (sub ochii “vigilenţi” ai justiţiei române?!) îşi bagă mâinile până la coate şi până la umăr în avuţia ţării şi-n banul public, lăsând în urma lor un sinistru dezastru economic şi social. Şi se fură orice, fără a păsa cuiva că viitorul României va fi după cum ne vom aşterne prezentul, adică trebuind să vii cu proiecte viabile, solide şi importante pentru ţară şi pentru fiecare comunitate în parte. Altfel, ne vom îmbăta doar cu apă rece, devenind captivii incompetenţilor şi agramaţilor ce au guvernat această ţară, în toată această “delicioasă” tranziţie postdecembristă, asistând neputincioşi şi resemnaţi la tot felul de mizerii cu de toate şi furtişaguri -de la găinăriile mărunte şi până la multele milioane şi milioane de euro însuşite printr-o continuă fraudă la scara naţională; din economie, bănci, pământuri, zăcăminte naturale, din munţi şi păduri, flora şi fauna, organe de om viu, inteligenţă umană şi “inginerii” de tot felul, nu în ultimul rând le-au fost furate românilor idealurile şi încrederea, iar de aici adevăratele lor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Or în felul acesta, sistemul pernicios instaurat în România, după dec ’89, n-a făcut altceva decât să ia cu nonşalanţă tribut mârşav şi pesches de la nişte ”vai şi-amar” pentru a-i pricopsi pe hoţii şi pe ticăloşii de pe aici şi pe cei veniţi din lumea largă.
De aceea nici nu greşim, afirmând că în ţara noastră mafia şi clanurile interlope sunt tot mai mult prezente şi dictează în politica de stat şi în justiţia din România, aceştia acumulând în mult-prea adulatul capitalism de carton instalat de ceva vreme şi pe la noi averi uriaşe, başca palate, vile şi limuzine luxoase, vacante musai exotice, etc. În schimb n-au nici o jenă că nu ştiu ca lumea nici o limbă, nici măcar româneşte, căci pocesc îngrozitor până şi frumosul grai strămoşesc, înlocuindu-l adesea cu expresii şi cuvinte obscene şi scârboase, inclusiv în reviste, cărţi şi ziare, cu un conţinut de toată ruşinea. Şi din păcate, în anturajul unor astfel de specimene se învârt, punând împreună “ţara la cale” şi aşa-zişii oameni politici şi de afaceri, magistraţi etc., (foarte mulţi ajunşi la vârful puterilor de decizie ale statului), transformând minciuna, neadevărul şi spiritul de tarla, şterpelitul şi hoţia, tupeul, şi neruşinarea într-un mod odios de viaţă. Iar un astfel de “sport”, se pare că a devenit unul naţional, de vreme ce tot mai mulţi dintre confraţii noştri au ajuns să-l împărtăşească în comportamentul lor cotidian, şubrezindu-se astfel devotamentul, sentimentele şi valorile fundamentale ale neamului. Dar în schimb, pierzând treptat omenescul din noi, am ajuns să ne invidiem şi să ne urâm unii pe alţii, să colportăm interese meschine, uitând de nobleţea, frumuseţile şi bucuriile vieţii adevărate ce ar trebui să ne cuprindă pe toţi, deopotrivă. Mai mult, generaţia tânără este debusolată din pricina tarelor unei societăţi care nu le oferă niciun fel de speranţă, pentru care tot mai mulţi tineri se rup de realitate şi trăiesc în virtual ori caută înstrăinarea şi însingurarea, undeva în “lumea din afară”. Şi toate cele, în condiţiile în care România a fost secătuită de elite şi valori, fie prin marginalizare, fie prin migrarea acestora spre tărâmuri străine, acolo unde pot să-şi regăsească vocaţia şi aprecierea pentru munca lor bine făcută. Şi această ”boală” tinde a se croniciza, având parte din păcate, în mai toate domeniile de activitate şi până la vârfurile de putere, de tot mai mulţi semidocţi şi incompetenţi, de indivizi imorali şi certaţi cu legea, dar protejaţi de Coana Justiţie, başca cozile de topor şi trădătorii de ţară sau alţi Neica Nimeni, din vina cărora România a ajuns astăzi la starea de “sapă de lemn”, iar în afară sluga de serviciu a americanilor şi a perfidului Occident European transnaţional. Dar nici noi, amăreştenii nu suntem scutiţi de vină, câtă vreme din prea multă manipulare şi prosteală, am dat de fiecare dată încredere şi mandat, prin votul nostru, unor astfel de personaje hidoase, la prima vedere bine îmbrăcate, frezate şi parfumate, dar în schimb conta- contaminate cu viruşii ipocriziei şi umflate în egoul lor, unele chiar duse îndeajuns cu pluta pentru a face rău şi deloc bine ţării şi cetăţenilor săi.
Iar acum, în campania electorală aceleaşi scenarii se repetă, apărând la televizor şi pe alte canale media tot felul de inşi pe “cai mari…..dar fără cai”, scoţând din gură cam tot ce li se năzare; că au intenţii bune, expertiza şi se pricep la toate cele, cerşindu-ne iarăşi votul. Alţii, incriminaţi şi compromişi în faţa oamenilor, nu găsesc altceva de făcut decât să ne mintă cu neruşinare, dar şi mereu puşi pe ceartă, având chiar o plăcere de a plăti poliţe şi a-i tortura pe alţii, Traian Băsescu fiind de departe cel mai nociv personaj din toate hăţişurile politice. Apoi, mai vin şi unii jurnalişti momiţi la “mălai” care dau apă la moară unor astfel de hăitaşi mânjiţi cu toate culorile “doctrinaire”, încât ne întrebăm dacă unor astfel de tupeişti şi în nesimţirea lor le-a mai rămas măcar o brumă de conştiinţă sau pur şi simplu jigodismul şi lăcomia duse în exces înseamnă pentru aceştia, deja”calităţile” unui mod sinistru de viaţă. În schimb, cum mai spuneam, ne este înjosită şi umilită demnitatea şi valoarea, omenescul din noi, făcându-se de atâta amar de vreme pârtie nedreptăţilor sociale, imposturii, necinstei, infatuării şi nonprofesionalismului, de parcă “creierul n-ar mai fi pentru ei un organ indispensabil corpului uman” fiind suficient a fi doar un biped cu chip de om, care habar nu are de nimic. Şi uite aşa, am ajuns să trăim într-o Românie pestriţă şi ciudată, în minciună şi ură, să ne păcălim şi ne întrecem în conflicte dând vina unii pe alţii, iar dacă s-a ajuns la această criză de moralitate uitând complet de trecut şi de rădăcinile străbunilor noştri, fără să ne mai pese de viitor şi după unii “potopul”, atunci vom continua să trăim periculos de încrâncenaţi, ieşind din schema identităţii ca popor, pliindu-ne ca proştii după a altora. Este adevărat, că nu toţi gândim la fel, de aceea şi atâta îngrijorare, numai că lichelele dacă au ajuns acolo sus, dispunând şi chinuindu-ne destinul şi viaţa, atunci trebuie să recunoaştem că vina aparţine şi “boborului” păcălit continuu de tot felul de şmecheri şi hoţomani cu conturile grase dobândite pe spinarea noastră, dezumanizaţi şi mereu puşi a face numai rele.
Nu în ultimul rând, este vorba aici şi de o noneducaţie şi neînţelegere la cele ce se petrec de atâţia ani în România, iar consecinţele se văd şi mai cu seamă se simt în viaţa de zi cu zi a multora dintre cetăţenii acestei ţări, bântuindu-ne şi dincolo de uriaşele noastre proştii- nedreptatea socială, nesiguranţa şi această cumplită sărăcie ce se întinde cât cuprinde peste România. Or asta să fie oare “ofranda” sistemului şi omului cocoţat sus prin votul electoratului, adică doar cu statutul de supuşi până la condiţia “de sclavi sau de iobagi moderni”, obligaţi a fi doar o masă de manevră şi a sta tot timpul la cheremul unor îmbuibaţi din interior şi a stăpânilor din afara care au pus încălţările lor murdare pe grumazul României? Altfel spus, este vorba de un trist bilanţ al societăţii actuale româneşti, iar cu ocazia acestei campanii electorale pentru alegerile locale (iunie 2016) ar fi bine, măcar şi după al doisprezecelea ceas, ca românii să înţeleagă doar esenţialul din toate acele “şezători de clacă” ale moderatorilor RTV, indiferent despre cine şi despre ce este vorba pe piaţa lor electorală şi a nu se mai lăsa păcăliţi de cine ce “năzare care minte şi se crede mare şi tare, deşi, de-l scuturi bine îi dă imediat cu “alba-neagra” şi dispare. Or de nu vom proceda astfel, centrându-ne iarăşi pe neesenţial şi seducţie, pe gustul privitor de credulitate şi evident pe aceeaşi perpetuă iresponsabilitate cetăţenească, nu vom face altceva decât să stăm pe mai departe la mâna şi poftele celor care ”vor face şi vor drege”, dar pentru interesele lor meschine şi în niciun caz pentru mai binele ţării şi neamului românesc. Şi să nu se înţeleagă că am pune la îndoială rolul şi locul scrutinelor electorale într-o societate cu adevărat democratică (avem şi experienţa jocurilor murdare de manevrare şi fraudare a voturilor, cu implicarea unor structuri de forţă din ţară şi din afară?!), numai şi poate tocmai de aceea este foarte important pe cine pui ochii şi în cine ai încredere a te reprezenta cât mai bine în treburile şi rânduielile obştei, altfel ne vom duce oameni buni cu toţii pe copcă, lăsând pe mai departe “haitele” să-şi facă de cap, şterpelind totul, punând astfel definitiv ţara pe butuci. Păi oare, acest lucru se doreşte într-o Românie mereu umilită şi blestemată, adesea şi din pricina cultivării naivităţii şi prostiei noastre?
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here