Mai luptă Justiţia din România pentru apărarea spiritului de dreptate şi protejarea interesului naţional?

564

Nu încape nicio îndoială că într-o ţară cu instituţii democratice, justiţia re rolul ei bine definit, fiind „câinele credincios” ce veghează la respectarea Constituţiei, legilor ţării şi statului de drept. Imparţială şi onestă, aceasta nu trebuie să execute ordine politice, ci doar să apere dreptatea şi adevărul, evident pedepsindu-i pe vinovaţii şi răufăcătorii cetăţii.
Din păcate, la noi în România lucrurile nu stau mai deloc aşa, întrucât puterile statului nu mai funcţionează normal, justiţia nefăcând excepţie de vreme ce nu-şi îndeplineşte corect obligaţiile, situându-se adesea, „mai presus de lege”. Că toţi cei ce se fac culpabili de încălcarea legii, nu încape vreo discuţie în a fi pedepsiţi exemplar. Dar a nu acţiona transparent şi obiectiv, fabricând dosare, iar în lipsa unor probe concludente, bazate doar pe interceptări ilegale şi abuzive, să-i încătuşeze pe oameni, care, ulterior fac dovada nevinovăţiei, reprezintă o mare mascaradă şi ruşine naţională. Pentru că aici, astfel de decizii murdare înseamnă, dincolo de incompetenţa unor juraţi, multă patimă şi rea-credinţă în tot felul de jocuri de culise ce apără interesele oculte ale unora sau altora dintre potentaţii vremurilor urâte în care trăim.
Cu precădere în ultimii 10 ani, în regimul Băsescu, abuzurile şi nedreptăţile din justiţia română au atins paroxismul de modă stalinisto-securistă şi chiar mai mult decât atât, de vreme ce persoane de-a dreptul nevinovate au ajuns să se teamă atât de rău că libertatea lor e pusă într-un real pericol, chiar şi prin desuetul interceptării unor banale convorbiri telefonice. Altfel spus, fără nici un temei, unii procurori şi experţi DNA promovaţi de către cloaca politică de la vârf, ce birjereşte dictatorial Româna, îndoctrinaţi la rându-le de ură şi răzbunare, pur şi simplu „priponesc” la comandă oameni nevinovaţi. Aşijderea, în cazul judecătorilor care din aceleaşi motive, ori pentru că sunt superficial pregătiţi, dau decizii greşite, într-o permanentă întrecere „stahanovistă”, doar la un simplu semnal venit de la butonul de comandă cotrocenistă.
Aşadar, aceasta-i situaţia tristă dar adevărată, din interiorul justiţiei, făcându-se mari deservicii cetăţenilor şi statului român, în schimb nu se leagă cu o iotă de indivizii şi de reţelele lor de tip mafiot care au dijmuit continuu ţara cu sute de milioane, chiar miliarde de euro prin tunurile date la avuţia statului sau din cea privată. Or, la asemenea jafuri nu poţi să treci cu atâta uşurinţă peste actele de corupţie de la Poşta Română, din sistemul de sănătate (CNAS), de la ALRO, Gazprom, de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Primăria Capitalei, fiind fraudate inclusiv sume importante din fondurile europene. Nu în ultimul rând, trebuie reamintite ilegalităţile şi abuzurile făcute pe bandă rulantă la exproprierile şi retrocedările din fondul agricol, forestier şi mobiliar naţional, de unde aveau apoi să se ajungă la căpuşele de genul NANA, Pricopiada, Constanda, Popoviciu şi Căşuneanu, Mihăileanu ş.a.m.d.
Sau de aici personaje precum Blejnar, Duţă, Videanu, Berceanu, Udrea, Traian şi Ioana Băsescu, Anastase, Baconschi şi alţii ca ei, chiar nu au nici o vină şi nici un răspuns în faţa justiţiei? În plus este nevoie a se trage un insistent semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă în Transilvania, unde sute de mii de hectare de teren arabil, forestier dar şi nenumărate imobile de valoare din patrimoniul naţional au fost retrocedate „pe ochi frumoşi” aşa-zişilor urmaşi ai grofilor unguri, situaţie nemaiîntâlnită în altă parte de lume, ajungându-se în situaţia ca românii să se simtă străini la ei acasă. Mai mult, neisprăviţii şi „cozile de topor” ce au guvernat România în regimul Băsescu au renunţat până şi la averea Fundaţiei Gojdu, lăsată prin testament de către ilustrul avocat al statului român. Şi aş putea continua cu multe altele, printre care tranzacţiile ilegale de copii, de după dec. ‘89 sau multele milioane de euro bani negrii cheltuiţi în campaniile electorale, mai ales în cele din 2008, 2009 sub patronajul direct al ANAF, dublate şi de fraudarea voturilor la urne şi până la urmă, alegerea ilegală a unui preşedinte ce a făcut atât de mult rău pentru ţară. În schimb sunt descurajate orice fel de iniţiative şi investiţii publice sau private, ce ar aduce beneficii României şi comunităţilor locale, de vreme ce nici că încep bine a realiza un proiect, şi DNA-ul i-a luat în colimator pe cei în cauză ca posibili infractori.
Şi mai este ceva, întrebându-ne dacă au fost corecte ori ba hotărârile judecătoreşti, bunăoară în cazurile Zambaccian, Trofeul Calităţii, Telepatia, ICA ori poate că urma va alege, după ce vor veni şi deciziile CEDO la sentinţele date de către instanţele judecătoreşti din ţară. Evident că fiecare trebuie să răspundă, inclusiv cu privarea de libertate pentru cei ce se fac vinovaţi pentru o faptă sau alta, fără intervenţii şi presiuni politice. Tocmai de aceea se iscă şi o altă nedumerire, anume de ce să plătească tot statul şi amărăşteanul român multe alte sute de milioane de euro despăgubiri venite prin decizii ale CEDO pentru cele peste 7000 de hotărâri judecătoreşti eronate date în cazurile penale din România. Asta, fără a lua în calcul că pentru oamenii din justiţie se cheltuiesc sume de la buget mai mult decât necesare pentru lefuri grase, în ciuda sărăciei ce bântuie de ani în şir ţara. Şi cu toate acestea procurorii şi judecătorii nu răspund şi nu dau seama nimănui pentru greşelile şi vinovăţia lor, plătind pentru abuzurile lor tot prostimea, terfelită şi umilită doar de dragul instaurării dictaturii şi triumfului unei puteri instituţionale asupra tuturor celorlalte instituţii ale statului.
Totuşi un lucru trebuie subliniat, anume că dincolo de exponenţii din justiţie şi servicii speciale slugarnici şi „cu naşul în suflet”, alias poruncilor guvernatorului T. Băsescu, avem procurori şi judecători care în majoritatea lor sunt buni, profesionişti, imparţiali şi corecţi care îşi fac onorabil datoria. Numai că iată, excepţiile se simt din pricina cărora justiţia din România nu se poate bucura de încrederea oamenilor, umbrită după cum spuneam de acei magistraţi ce aduc deservicii spiritului de adevăr şi dreptate. Ei sunt manipulaţi şi încorsetaţi politic, oferind satrapului de la Cotroceni şi camarilei necinstite şi perfide din prejma toate cheile şi pârghiile justiţiei. Mai mult decât atât au pe faţă şi girul CSM şi CCR care la rându-le, puternic politizate şi subordonate jupânului T. Băsescu, în loc să vegheze la aplicarea corectă şi riguroasă a legislaţiei ce priveşte apărarea statului de drept, iau decizii absurd – interpretabile. Iar vina aparţine în cele din urmă , deopotrivă, Parlamentului şi electoratului român care nu le cer în niciun fel socoteală, mai exact obligându-i să plătească cu vârf şi îndesat pentru deserviciile şi daunele aduse statului român.
Paradoxal, tot ei, torţionarii actului de justiţie, se plâng că nu pot lucra din cauza presei, căutându-se a pune pumnul în gura celor care îşi exprimă liber dreptul la opinie. Numai că e limpede cum de fapt se umblă cu cioara vopsită ca să nu vedem adevărul, întrucât presa şi orice cetăţean nemulţumit de deciziile incorecte, cel mult pot comenta pentru ca cei ce instrumentează cazurile din justiţie s-o facă corect.
Mai pe şleau, nu mass-media poate face rău justiţiei, ci chiar din interiorul acesteia se produce răul (pe lângă răul făcut nouă) exact prin acei membrii ai săi care sunt fie incompetenţi, fie răuvoitori, şantajaţi sau şantajabili, fie lacomi sau pătimaşi politic, servindu-şi stăpânii pentru venituri şi privilegii ce nu mai au măsură. Şi din nefericire, aceasta este situaţia actuală din România, tristă dar reală, după ce a fost sugrumat în extenso spiritul de cinste, adevăr şi dreptate al neamului românesc.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here