E bine să ne întrebăm dacă simbolul capului de mort este doar expresia teribilismului tinerilor de astăzi, iar abordarea unei asemenea teme se află în strânsă legătură cu vestimentaţia tinerilor şi cu un anume gen de conduită care dezvăluie unele conotaţii şocante în imaginaţia lor extrem de bogată şi de viu colorată în etalarea unor modele comportamentale în arealul social.
Poate că vom surprinde un caz sau o situaţie care ne conduce mai departe de tânărul căruia “capul de mort” poate să-i acopere inima!
E adevărat că vestimentaţia înseamnă şi o formă mai subtilă de comunicare non-verbală, a cărei descifrare nu este accesibilă tuturor, iar forma sa cea mai simplă transpare din felul cum ne îmbrăcăm în anumite ocazii, atunci când comunicăm într-un anumit context. Astfel, o anumită vestimentaţie este specifică întâlnirilor profesionale şi o alta celor din viaţa personală. Dacă sunt inversate dimensiunile sau dacă sunt oarecum nediferenţiate, putem deduce uşor importanţa pe care o acordă persoana în cauză celor două contexte de viaţă.
Un tricou de culoare maronie, cu capul de mort pe partea din faţă
La un nivel mai profund, vestimentaţia poate indica starea de spirit şi personalitatea fiecăruia, mai ales că de multe ori culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt indicatori ai sistemelor personale de valori. Astfel, spunem despre unele persoane că se îmbracă extravagant, clasic sau sport, iar prin aceasta facem deducţii despre modul de viaţă şi personalitatea lor. De asemenea, în ceea ce priveşte vestimentaţia, sunt importante rutina, frecvenţa cu care ne schimbăm hainele şi felul cum le purtăm, dar, prin aceasta, fiecare dintre noi ne declarăm, de fapt, stările de spirit şi coordonatele spaţiului nostru de viaţă. Eram la ora de logică şi mă aflam în clasa a IX-a A, când le vorbeam elevilor despre adevăr şi eroare, despre evaluarea argumentelor noastre, iar instantaneu, parcă pentru a exemplifica temeiul spuselor mele, mi-a atras atenţia tricoul pe care îl purta elevul Florin T., un tricou de culoare maronie şi cu capul de mort inscripţionat pe toată partea din faţă a tricoului respectiv, motiv pentru care am făcut o pauză în predarea lecţiei şi l-am întrebat dacă ştie că semnul respectiv simbolizează moartea! Tânărul mi-a confirmat că ştie acest lucru, iar în continuarea dialogului nostru, i-am adresat o întrebare “provocatoare”, pe care psihologii o numesc “de efect”, căutând să aflu, ce crede el că trebuie să aprecieze el mai mult, viaţa sau moartea? Răspunsul a fost nu doar surprinzător, dar, am considerat că e de-a dreptul “şocant”, pentru că el apreciază mai mult moartea decât viaţa! În acel moment s-a născut în mintea mea ideea acestui articol despre Lucrarea de control la Educaţie şi despre ceea ce ne mai rămâne nouă, educatorilor, să facem în acest domeniu de maximă responsabilitate în viaţa societăţii! Ştim că obiectele de vestimentaţie sunt lucruri pe care ai ocazia să le observi în permanenţă, ori de câte ori ai de-a face cu cineva. Observând mai atent îmbrăcămintea celor pe care îi întâlneşti, în special a tinerilor din şcoli, ai putea spune că alegerea şi combinaţia lor reprezintă o gamă nesfârşită de posibilităţi.
Legătura strânsă care există între vestimentaţie şi realităţile sociale
Dacă eşti obişnuit să citeşti simbolistica ţinutei, culoarea şi materialele din care sunt confecţionate hainele, accesoriile acestora, cred că este suficient pentru a deduce câte ceva despre persoana care le poartă, iar înainte de a comunica verbal cu cineva pe această temă, porneşti de la premisa că dialogul se referă în primul rând, la poziţia socială şi la ocupaţia persoanei, mai ales că în acest sens, există anumite tipare sociale care trebuie respectate, inclusiv în vestimentaţie, ceea ce poate spune foarte mult despre felul de a fi al omului, despre personalitatea sa. Iată, Psihologia socială se bucură de o varietate de teme fundamentale îndeajuns de mare care ne demonstrează că omul, nu numai că este cea mai sofisticată existenţă, considerat la nivel individual, ci, mai mult, el stabileşte raporturi sociale alcătuind grupuri, iar în plus, el se află într-o permanentă schimbare şi într-o complicată metamorfoză spiritual, astfel încât micile semne care uneori chiar dezvăluie marile adevăruri, se întâmplă să nu se bucure de o atenţie suficientă. Ştim că vestimentaţia nu este una dintre temele fundamentale ale psihologiei sociale, iar, prin urmare, nici nu este supusă unei ”analize” minuţioase a psihologilor sociali. Acest fapt, insă, nu contestă valoarea unui studiu al acesteia în sfera de preocupări a domeniului Educaţiei, aşa cum nu se poate nega nici legătura strânsă care există între vestimentaţie şi realităţile sociale. Despre vestimentaţie se poate vorbi şi prin exprimări metaforice, iar acestea sunt cel mai adesea puse în legătură cu omul care le poartă, mai ales că hainele sunt o prelungire a propriei fiinţe, cu imaginea pe care acesta o are despre sine, având mereu vie ideea că în cazul omului, “îmbrăcămintea este o concepţie despre sine pe care fiecare o poartă cu sine”(Henri Michaux) sau chiar cu o realitate social, dat fiind că vestimentaţia este văzută şi ca o oglindă a conformismului sau a non-conformismului.
Evoluţia vestimentaţiei depinde şi de evoluţia condiţiilor sociale
Poate că este necesară tocmai urmărirea acestei ultime legături ce priveşte relaţia care există între haina pe care individul o poartă şi fenomenele fundamentale din cadrul psihologiei sociale. Deseori, psihanaliza aduce în prim plan ca fiind cauza, chiar dorinţa omului de a se diferenţia de animal, dar, de asemenea, ca motive, nu sunt omise nici necesitatea estetică a omului, dorinţa sa de a arăta “mai bine” sau chiar vanitatea. Poate că omul are permanent tendinţa ca în ciuda unor acţiuni care satisfac nevoi raţionale să asocieze acestora cauze ce le leagă de natura sa spirituală. Chiar dacă simbolurile vestimentare nu se manifestă cu ostentaţie, ele continuă să existe chiar şi fără voia noastră, manifestându-şi influenţa, aşa cum şi miturile îşi păstrează eternitatea regăsindu-se în viaţa de fiecare zi. Vedem că în prezent, deşi strâns legată de transformările economice, evoluţia vestimentaţiei depinde şi de evoluţia condiţiilor sociale, a modului de viaţă, a ideilor politice, iar moda în sine, nu are doar un caracter de căutare estetică, doar pentru Florin, mai ales că presupune modificări care nu sunt legate numai de necesitate, dar şi de moravurile societăţii ale cărei opinii le şi exprimă. Pe acest fond oarecum ciudat de conformism vestimentar se manifestă uneori şi non-conformismul, care, de altfel, oferă şi una dintre explicaţii în legătură cu evoluţia hainelor pe care le purtăm de-a lungul vieţii. Multe lucruri explică situaţiile variate în care tinerii noştri se îmbracă atât de variat, ca să nu mai amintim şi de caracterul mult mai confortant al hainelor prezentului. Nu am pretenţia că sunt un specialist în domeniu, dar am citit multe lucruri despre vestimentaţie şi, periodic, constat că există şi opinii avizate, venite din partea unor oameni care studiază tendinţele şi îşi argumentează foarte coerent părerile. Noi, iar aici mă refer la cei care lucrăm în sistemul educaţional, avem atâtea cazuri care seamănă cu Florin T., astfel încât mi se întâmplă rar spre deloc să admir ţinuta de oraş a oamenilor întâlniţi pe stradă, poate chiar mai mult de atât, încerc să nu fiu maliţios când mă întreb de multe ori, care a fost raţionamentul şi logica asortării culorilor sau a combinaţiei defectuoase de obiecte vestimentare în felul de a se prezenta la şcoală al tinerilor noştri de astăzi?
Craniul cu oase încrucişate e mai mult decât un vechi simbol funerar
Pornesc de la premisa că în realitate, craniul scheletului uman are mult mai multe semnificaţii decât cele de „mort” sau de „piraţi”, pierdute în faţa modei imprimeurilor, care a dus capetele de mort la noi niveluri de coolness şi icon, în moda emo, goth şi rock-biker. De fapt, craniul cu oase încrucişate e un vechi simbol funerar, găsit pe pietrele de mormânt, încă din creştinătatea timpurie, dar, şi un simbol în francmasonerie, mai precis, pentru masonii de grad trei, pentru a se ajunge la “Skull and bones 322”, o societate secretă, la inelele naziste “de onoare” Totenkopfring (“inelul cap de mort”) ale lui Himmler pentru personalul meritoriu din SS, ca să încheiem cu simbolul internaţional pentru otravă sau cu sataniştii şi tinerii care devastează morminte sau spaţii cu conotaţii sacre, capabile să reveleze îngrijorări, pentru că implică realităţi mult prea şocante pentru mentalitatea, ideile şi cunoştinţele omului contemporan. Se apropie Săptămâna Patimilor Mântuitorului şi e bine să nu întinăm acest moment cu manifestări atipice, mai ales că într-o tulburătoare desfăşurare de imagini se arată existenţa lui Iisus şi răstignirea lui pe cruce. Despre simbolistica şi semnificaţia capului de mort, nu lipsesc referiri ale alte personalităţi, cercetători ai sociologiei şi psihologiei, iar atenţia lor accentuează realitatea peste care s-a statornicit experienţa de viaţă acumulată şi contactul direct cu numeroase persoane preocupate sau chiar având puteri paranormale, persoane pe care le întâlnim în media, iar în acest fel, cercetarea se încununează de meditaţia personală, motivată psihanalitic şi prin adeveriri oculte greu de respins. Astfel efectul altor tărâmuri devine liantul firesc al trecerii pe care doar Biblia, şi odată cu ea lumea basmelor noastre le adevereşte, iar mai încoace „tunelul timpului”, a încercat să divulge, făcându-se apanajul ştiinţei şi fanteziile ei.
De multe ori, dragă Florin, să ştii că simbolurile care actualizează imaginea capului de mort apar mai ales în vise, în visele tale nocturne, ca şi în cele diurne (fantezii), dar, ele sunt prezente şi în viaţa trează, în cultura popoarelor, în credinţele religioase, mituri şi produsele folclorului. Aceste simboluri sunt prezente şi în nevroze, mai precis în conţinutul lor ideativ, iar aceste simboluri care par la prima vedere foarte diferite, în psihanaliză o semnificaţie unică legată de viaţa de apoi! Există multe simboluri cu capul de mort în vestimentaţia unor echipe, din păcate, pentru că există unele pe care credem că le înţelegem sensul dar, care, totuşi, ne îngrijorează, deoarece nu putem explica cum cutare simbol a căpătat semnificaţia respectivă. În asemenea cazuri, confirmările din alte sfere de activitate colorează imaginea şcolii în care tu eşti doar elev acum!
Prof. Vasile GOGONEA
