Dintre subiectele fierbinţi ale programelor de ştiri din ţară şi din întreaga lume din ultimul timp, ştirea privind răpirea celor cinci copii din sânul familiei mixte româno – norvegiene Bodnariu, se situează pe primele pagini.Cei cinci copii, sănătoşi, frumoşi şi bine îngrijiţi au fost smulşi din mediul normal al familiei în urma unor tertipuri specifice organizaţiei „Barnevernet”, organizaţie care înţelege să se ocupe de protecţia copilului precum o firmă de hingheri, făcând jocurile unei politici de îmbunătăţire a sporului natural, în condiţiile unei natalităţi reduse şi a lipsei de interes a cetăţenilor norvegieni pentru procreaţie de la o vârstă când românul se simte cel mai în putere. Copiii au fost îndepărtaţi de părinţii naturali, cărora li se impută neasigurarea unui mediu moral şi un ambient potrivit creşterii şi dezvoltării acestora. Argumentele sunt total nefondate, pe alocuri hilare, toată povestea este cusută cu aţă albă, însă autorităţile norvegiene nu dau înapoi, cel puţin până la implicarea statului român şi a românilor de pretutindeni, în condiţiile unei presiuni mediatice internaţionale tot mai crescute. Agenţia „Barnevernet” are la activ o serie de abuzuri îndreptate asupra familiilor, în special asupra familiilor de emigranţi. 16 copii români au avut soarta copiilor familiei Bodnariu, o parte dintre ei au fost readuşi acasă, alţii au rămas în plasamentul unor familii norvegiene cu dare de mână, dar fără copii. Aceeaşi agenţie de stat s-a ocupat, cu ani în urmă, de „protecţia” copilului Anders Breivik, criminalul care, în anul 2012 a luat 146 de vieţi fără să clipească. Pe la sfârşitul anilor *70, în cadrul unui program turistic inedit pentru România de atunci, un aflux de turişti occidentali, în special scandinavi şi în cea mai mare parte femei, a acaparat plajele litoralului românesc şi cluburile de noapte destinate numai străinilor, pe valută (pe care, românii nu aveau voie nici măcar să o atingă). Cu toate restricţiile impuse, şmecheraşii de litoral reuşeau să se strecoare în cluburile interzise unde intrau în contact cu blondele binevoitoare, mai apoi cu dormitoarele acestora, iar în final, cu valuta cea interzisă şi periculoasă. Probabil, ospitatilatea românească şi manierele de înaltă clasă le-au determinat pe doamnele şi domnişoarele scandinave să revină şi în anii următori, aducând cu ele şi alte prietene, verişoare şi mătuşi, să se bucure de calitatea serviciilor diversificate şi de înaltă calitate româneşti. Programul de turism din acei ani a dispărut odată cu instaurarea perioadei de austeritate şi mari neajunsuri prin care a trecut poporul român, până la schimbarea regimului din decembrie 1989. Cu toate abuzurile comise de reprezentanţii statului norvegian faţă de familiile româneşti stabilite în Peninsula Scandinavă, putem să înţelegem preocuparea unei naţiuni pentru viitorul său, viitorul său fiind, indiscutabil, copiii. În acest sens, prezentăm aici ideea originală a unui cititor al „Gorjeanului”, fie că o împărtăşim, sau nu. Cititorul propune, nici mai mult, nici mai puţin, înfiinţarea unui echipaj de intervenţie în peninsulă în scopul creşterii indicelui de natalitate, pe fondul relaxării totale a urmaşilor vikingilor, preocupaţi în timpul liber de lungile plimbări cu bicicleta şi de consumul heringilor săraţi şi al berii, mai puţin de alte activităţi domescice. Echipajul va fi alcătuit din câţiva ciobănaşi zdraveni din Novaci şi Baia de Fier şi va fi condus de domnul Cristi Borcea, actualmente rezident la Poarta Albă, urmând să rezolve problema în numai câţiva ani. Şi aşa, agenţia „Barnvernet” va intra în faliment sau îşi va schimba domeniul de activitate. Până atunci, jos mâinile de pe copiii României!
A.Pop
