,,Fecioară Curată, ca un izvor de viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri și nesfârșite; pentru care, cu toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieții tuturor!”
După marele praznic al Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, cănd întreaga creație și fiecare om se bucură duhovnicește și toate sunt pline de lumină, prima mare sărbătoare care bucură inimile și încălzește sufletele credincioșilor este Sărbătoarea ,,Izvorul Tămăduirii”.
În prima vineri după Sfintele Paști, zi numită și Vinerea luminată, Biserica noastră ortodoxă a așezat praznicul Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului care amintește de una din minunile Maicii Lui Dumnezeu săvărșită în primul mileniu creștin.
Istoricul acestei sărbători
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și ea cade întotdeauna în prima zi de Vineri după Sfintele Paști, fiind așadar o sărbătoare cu zi de prăznuire schimbătoare, la fel ca praznicul Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos.
Această sărbătoare face referire la o vindecare minunată a unui om orb ce și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor aflat într-o pădure din apropiere de Constantinopol, actualul oraș Istanbul de astăzi. Ulterior, în acel loc a fost zidită o biserică care, din porunca împăratului, a primit numele de ,,Izvorul Tămăduirii” și multe minuni au continuat să se săvărșească de-alungul timpului spre bucuria credincioșilor.
Descoperirea acestui izvor tămăduitor
În legătură cu descoperirea izvorului tămăduitor, există două relatări dintre care cea mai cunoscută este cea a lui Nichifor Calist Xanthopoulos, ultimul istoric bisericesc de tradiție greacă. Potrivit acestuia, tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune săvărșită asupra unui soldat pe nume Leon Marcellus. Pe cănd acesta era pe drumul spre Constantnopol se întălnește în apropiere de Poarta de Aur a orașului cu un om orb care îi cere apă de băut. Leon s-a dus să caute apă, însă nu a găsit. Atunci el a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în interiorul pădurii și să-i aducă orbului în pumni din aoa tulbure pe care avea să o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pămăntul care îi rămănea în măini. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas , iar orbul și-a recăpătat imediat vederea și Leon a înțeles faptul că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit și pe mai departe tămăduitoare, săvărșind multe vindecări minunate; de aici și numele de ,,Izvorul Tămăduirii”.
O relatare mai timpurie aparține marelui istoric bizantin Procopiu de Cezareea și datează din timpul marelui împărat Sfăntul Iustinian cel Mare, cel care a construit minunata Catedrala Aghia Sophia(Sfănta Sofia), existentă și în zilele noastre.
Să cinstim și noi așa cum se cuvine această mare sărbătoare închinată Maicii Domnului, participănd la slujba Sfintei Liturghii, citind Acatistul Izvorul Tămăduirii și săvărșind mereu fapte bune, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfăntul Duh. Amin.
Marius Stochițoiu
