Pentru că suntem la o săptămână după Praznicul «Adormirii Maicii Domnului», iubiţi părinţi şi fraţi creştini, tot ceea ce se descoperă despre aflarea giulgiurilor de îngropare a Maicii Domnului şi despre al ei mormânt plin de faimă, iată ceea ce se scrie cuvânt de cuvânt în «Istoria eftimiană», cartea III, capitolul 40 al cărţii: ,,S-a zis mai sus cum cea între sfinţi Pulheria a ridicat în Constantinopol numeroase biserici lui Hristos, iar, una dintre ele a fost zidită la Vlaherne, la începutul împărăţiei lui Marcian (450-457) de fericită pomenire! Aceştia au construit (450-453) aici o casă de cinstire prealăudatei şi preasfintei Maici a lui Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria şi împodobind-o cu toată podoaba, căutau preasfântul şi de-Dumnezeu-primitorul ei trup. Chemându-l pe arhiepiscopul Ierusalimului, Iuvenalie (422-458), şi episcopii din Palestina care se aflau atunci în Cetatea împărătească din pricina Sinodului ţinut atunci la Chalcedon (451), le-au spus: «Am auzit că la Ierusalim este prima biserică a preasfintei Maicii lui Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria, în locul numit Gheţimani unde, de-viaţă-purtătorul ei trup a fost aşezat într-o raclă (soros). Or, noi vrem ca această relicvă să o aducem aici spre paza acestei Cetăţi împărăteşti»”. Deci, luând cuvântul, Iuvenalie a zis: ,,În Sfânta şi de-Dumnezeu-insuflata Scriptură nu se relatează cele petrecute la săvârşirea sfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, dar dintr-o predanie străveche şi foarte adevărată ştim că în vremea slăvitei ei adormiri, toţi Sfinţii Apostoli care străbăteau pământul spre mântuirea neamurilor au fost adunaţi într-o clipită pe sus la Ierusalim; şi când au fost lângă ea, li s-a arătat o vedenie îngerească şi s-a auzit o dumnezeiască imnodie a puterilor de sus; şi aşa, într-o slavă dumnezeiască şi cerească şi-a pus ea în mâinile lui Dumnezeu sfântul ei suflet în chip negrăit! Iar trupul său de-Dumnezeu-primitor a fost dus şi îngropat în cântări ale îngerilor şi apostolilor şi aşezat într-o raclă în Gheţimani, loc în care timp de trei zile corurile şi imnele îngereşti au stăruit neîncetat. Aşadar, după cea de-a treia zi, încetând cântarea îngerească, apostolii de faţă au 
deschis racla la cererea lui Toma, care singur fusese departe de ei şi, venit şi el a treia zi, a vrut să se închine trupului de-Dumnezeu-primitor, dar, n-au putut nicicum afla trupul cel prealăudat, ci găsind zăcând acolo numai cele de îngropare din care ieşea o negrăită bună-mireasmă, au asigurat iarăşi racla. Cuprinşi de uimire în faţa minunii acestei taine, şi-au dat seama că Cel Care a binevoit a Se întrupa şi înomeni după ipostasă şi S-a născut din ea după trup, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Slavei, Care a păzit nestricată şi după naştere fecioria Maicii Sale, Însuşi a binevoit şi după plecarea ei din viaţă să cinstească trupul său preacurat şi neprihănit cu nestricăciune şi cu o strămutare (metathesis) înainte de învierea de obşte şi universală. Au fost de faţă atunci împreună cu apostolii, Sfântul Apostol Timotei, primul episcop al Bisericii Efesului, şi Dionisie Areopagitul, aşa cum dă mărturie de acest lucru însuşi marele Dionisie în cuvintele sale către mai înainte- zisul apostol Timotei despre fericitul Ierotei, el însuşi de faţă acolo: ,,Atunci când mulţi dintre sfinţii noştri fraţi ne-am adunat şi noi, precum ştii, şi el pentru vederea trupului de-viaţă-obârşietor şi de-Dumnezeu-începător, şi erau de faţă şi Iacob fratele lui Dumnezeu şi Petru, vârful şi culmea cea mai în vârstă a teologilor (autorilor Scripturii), s-a socotit potrivit ca toţi ierarhii să laude în imne, pe cât era în stare fiecare, bunătatea nesfârşită în putere a lucrării sfinte”! Considerăm că atunci între toţi ierarhii trimişi de Dumnezeu, doar Ierotei, ridicându-se cu totul peste sine, ieşind cu totul din sine însuşi, a fost mai tare decât toţi după teologi, adică, autorii Scripturii, pătimind comuniunea cu cele lăudate în imne, şi fiecare dintre cei care îl auzeau şi-l vedeau şi îl cunoşteau, îl socoteau plin de Dumnezeu şi un imnolog dumnezeiesc. Auzind acestea împăraţii au cerut ca arhiepiscopul Iuvenalie însuşi să le trimită asigurată după cuviinţă această sfântă raclă (soros) cu veşmintele (himation) slăvitei şi preasfintei Maicii lui Dumnezeu Maria, aflate în ea, pe care au aşezat-o în cinstita casă ridicată la Vlaherne întru cinstea sfintei Maici a lui Dumnezeu! În loc de concluzie, să amintim faptul că o versiune arabă a unui Sinaxar la Adormirea Maicii Domnului are o variant în care se spune: «Iar Evdokia, împărăteasa romanilor, a auzit că Doamna Maria adormise, şi a trimis un mesager ca să-i aducă trupul neprihănitei sfinţite. Iar, când mesagerii au ajuns la Ierusalim, au deschis mormântul Sfintei lui Dumnezeu şi n-au găsit în el decât turbanul pe care l-au luat şi au plecat în ţara de unde fuseseră trimişi, şi au dat turbanul împărătesei Evdokia şi i-au povestit istoria». Iar, în final, să precizăm că aflarea giulgiurilor de îngropare a Maicii Domnului rămâne o taină a îndumnezeirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
