În ultimii ani s-a constatat o tendință vădită de a pune la colț învățământul tehnic și profesional și de a discredita efortul depus de cadrele didactice în educarea elevilor. Este cazul mai multor licee din țară și, în mod special, din județul Gorj.
Liceele tehnice au fost supuse de-a lungul ultimilor 5 ani unor presiuni extreme. Deși în cadrul acestor școli se formează tineri pentru o profesie, iar mulți dintre ei își continuă studiile liceale după cei 3 ani de învățământ profesional, singurul criteriu de fundamentare a claselor pare a fi promovabilitatea la examenul de bacalaureat. Nu se ia în considerare dorința sau potențialul elevului. Societatea îl vrea absolvent de liceu cu diplomă de bacalaureat. Nu i se dă dreptul la un alt parcurs. Rezultatele modeste ale unora dintre acești elevi la evaluările naționale și mediile de admitere în ciclul liceal arată clar că nu se pot situa acolo unde li se impune. Să nu mai vorbim de cei care aleg filiera profesională. Sunt îndrumați către această formă de învățământ, dar nu li se acordă șansa la finalizarea unui liceu. Nimeni nu pare a fi interesat de continuitatea lor formativă.
În lumina ultimelor evenimente a venit timpul să se spună lucrurilor pe nume: liceele teoretice iau ,,spuma” elevilor. În plus, și numărul claselor în cadrul acestei filiere a crescut, în defavoarea învățământului tehnic. De ce primesc din ce în ce mai multe clase, de ce vor părinții să-și trimită copiii în aceste licee? Este simplu, dar artificial, unica finalitate dezirabilă pentru unii, pornind de la ,,transformarea’’ în statistici, însemne ale bacalaureatului, procente la examenul maturității.
Există cu adevărat o preocupare pentru elev, pentru ce poate să facă el, pentru viitorul său, chiar dacă nu face parte dintre elite, ci se află la un liceu tehnic sau în învățământul profesional? Nu sunt toți genii, nu sunt toți superperformanți! Învățământul de masa formează doar elite? De ce nu se vrea un echilibru în toate acestea? Elevul este viitorul societății și, indiferent de potențialul său, de talentul nativ, de inteligență sau aptitudini, trebuie ajutat să-și găsească locul aici, în țara lui. Cum rămâne cu atât de uzitatul slogan “ meseria este brățară de aur”? Vorbă înțeleaptă scoasă din sertare doar când se promovează învățământul profesional și dual, apoi se așază la loc și poate folosi doar pe post de slogan din partea decidenților.
Totul este cât se poate de simplu. Există elevi care vor fi buni mecanici, instalatori, constructori, bucătari. Chiar nu avem nevoie de ei? Și, mai există elevi care vor accede către învățământul postliceal sau către universitățile tehnice pentru care sunt pregătiți cu adevărat în cadrul filierei tehnologice. Să nu mai aruncăm stigmatul spre profesorii din cadrul acestei filiere. Ei formează elevul care le trece pragul.
Decidenții taie și spânzură după bunul plac, fără a ține cont de realitatea școlară. Numărul tot mai mic de clase impus a afectat calitatea actului educațional. Liceelor tehnice li se reproșează mereu numărul mic al absolvenților cu diplomă de bacalaureat, dar nu se ține cont de faptul că, la liceele tehnice, cei mai mulți elevi au rezultate mai mult decât modeste la examenul de admitere la liceu, uneori irelevante, sau au intrat la liceu cu medii destul de mici.
Străduința profesorilor nu constă doar în a aduce în clasa a XII-a acești elevi la nota limită 6, dar și în a-i convinge să-și continue parcursul educațional, să studieze, să se dezvolte personal și profesional, să fie motivați și implicați, să nu abandoneze școala și, mai presus de orice, să fie integrați pe piața muncii și elevii cu cerințe educaționale speciale.
Care este cu adevărat reușita și progresul ? Când vin într-un liceu elevi cu medii între 7-10, iar la bacalaureat obțin aceleași medii? Cum se reflectă munca profesorului în performanța elevului?
Este ușor să critici și să arunci cu noroi în efortul uneori supraomenesc al unui profesor și elev, să tai clase din pix și să dai acolo unde vrei, în schimb este greu să înțelegi, să sprijini, să formezi, să construiești, să dezvolți, să fii empatic.
Ajutați învățământul tehnic, profesorii și elevii, decidenților, să fie apreciați, valorificați, încurajați și nu călcați în picioare toată dăruirea unor oameni și implicarea reală a copiilor care nu vor să fie genii, ci să fie ei înșiși, să învețe cum să fie OAMENI și UMANI. Să se dea Cezarului ce este al Cezarului ! Să le transmitem copiilor că educația este pentru toți, iar performanța o face fiecare în felul său. Cei de sus trebuie doar să deschidă ochii și să vadă.
Prof. Ion Popescu
