Victoria secesioniștilor catalani în urma recentului referendum pentru separarea de Spania, a mai reaprins un foc cu pulbere într-o Europă tot mai divizată. Și se întâmplă atât din pricina intereselor hegemonice ale marilor puteri- Germania și Franța, yankeii de peste Ocean vârându-și vârtos și ei coada în rânduielile de pe bătrânul continent, iar pe de altă parte renașterea naționalismului extremist-etnic și confesional, marșează puternic spre fărâmițarea unor teritorii statale cu frontierele mereu schimbătoare, urmare ale aceluiași joc de interese al fostelor și actualelor marilor puteri și imperii. Altfel spus, ceea ce se întâmplă astăzi în Spania, unde secesioniștii sunt hotărâți să meargă până-n “pânzele albe”, pentru independența provinciei catalane, iar puterea centrală de la Madrid ia contra-măsuri pentru contracararea ruperii Spaniei, nu înseamnă altceva decât începutul unui proces separatist foarte periculos, vulnerabilizând în lanț întregul spațiu european. Căci și scoțienii își doresc independența, pregătind un al doilea referendum, invocând între altele și dorința de a rămâne în Uniunea Europeană, după cum și Irlanda de Nord, prin liderii săi naționaliști urmărește tot printr-un referendum popular să se unească cu Irlanda. Or de aici, manifestările secesioniste de amploare se extind spre Țara Galilor, în Italia și Belgia unde este vorba de constituirea sub flamurele independenței a altor entități și structuri statale, în Tirolul de Sud, Sardinia, Veneția, Valonia și regiunea Flamandă. Dar “butoaiele cu pulbere” și chibritul aprins deja pentru explozie, își găsesc locuri propice nu doar în Europa, ci și pe alte continente, intoleranța și ura etnico- religioasă lovind de prea multă vreme Orientul Apropiat și Mijlociu, Asia Centrală și de Sud-Est, ș.a.m.d.
Iar tensiunea creată de programul nuclear nord- coreean, provocările și amenințările reciproce americano-coreene, prevestesc tot nori negri și un posibil război ucigător ale căror scântei vor extinde în lanț pretutindeni, cu urmări devastatoare pentru omenire. După cum un alt “butoi” extrem de periculos se numește Kurdistan-teritoriu care se întinde pe o suprafață de circa 500.000 Km/pătrați și cu o populație de 30 milioane de locuitori, dar care nu există ca stat, întrucât marile puteri imperiale Marea Britanie și Franța, umblau și creionau pe harta Lumii Arabe, cu multă vreme în urmă, așa cum le-au dictat interesele în această zonă, ignorând cu desăvârșire originea etnică și drepturile popoarelor din regiune, cu precădere în teritoriile locuite de kurzi. Or, poporul kurd împărțit și astăzi între Turcia, Irak, Siria și Iran, își dorește unirea și independența, radicând vocea și chiar hotărârea de a lupta pentru îndeplinirea propriilor sale idealuri. Și cum marile puteri, în special Turcia le contestă și refuză orice drepturi entice și civile îi determină pe kurzii și nu numai la nesupunere civică și mai grav la o luptă de gherilă și de atentate tot mai sângeroase. Aici ar fi de menționat și amestecul Israelului care susține crearea unui stat kurd, fireste pe fondul prăbușirii autorității statale ale Siriei și Irakului, după cum și formarea Statului Islamic îi va îndârji și mai mult pe kurzi în lupta lor pentru împlinirea propriilor idealuri, chiar și în ciuda opoziției SUA la apariția unui Kurdistan. Altfel situația în regiune continuă să fie extrem de complicate și tensionată, fiind greu de presupus că va fi prea curând rezolvată prin mulțumirea cvasi-totală a părților implicate, care, din păcate, generează pe mai departe confruntări permanente și o mulțime de acte teroriste, care însângerează pretutindeni alte țări și oameni nevinovați.
În fine, nu putem să trecem cu vederea nici situația din Balcani și din Europa Centrală, unde sechelele trecutului rămase după prăbușirea celor trei foste mari imperii-rus, otoman și austro- ungar, încă se fac resimțite prin intoleranță, ură și iredentism- separatist, făcând posibilă și aici o reaprindere a “butoaielor cu pulbere” (vezi dezmembrarea Iugoslaviei și ambițiile nepotolite ale kosovarilor, pretențiile istorice ale grecilor vizavi de Macedonia, etc). Și ne oprim unde buba doare mai tare, deoarece exemple despre care am făcut mai sus vorbire constituie o sursă de inspirație și pentru Ungaria, care insistă tot mai tare să separe o parte din teritoriul nostru strămoșesc, adică Transilvania de România. Mai exact activitățile iredentist-revizioniste ale liderilor maghiari, atât din țară, cât și de la Budapesta se țin lanț și vizează în principal negarea caracterului național-unitar al statului român, iar odată cu acestea caută să boicoteze și manifestările organizate de autoritățile române dedicate Centenarului Marii Uniri (decembrie 1918-2018). Mai mult decât atât, se încearcă o contracarare a marelui nostru eveniment național, lansând printr-o destorsionare a adevărului istoric, sub deviza Trianon 100, o serie de lucrări, zică-se istorice, cu un conținut vădit antiromânesc, între altele “A Tortenelem Tanui-Trianon 1920”, adică “Mărturia istoriei-Trianon 1920 și “Erdely Bevonulas-1940 (Intrarea în Ardeal-1940), care se întrec în neadevăruri și minciuni grosolane, finalizate cu “dreptate pentru Ungaria” și “redobândirea Ardealului”, prin speranța că ”teritoriile pierdute vor reveni la patria-mamă”. În același timp, guvernul de la Budapesta, a declanșat deja o furibundă avalanșă propagandistică în mass-media internă și internațională, dar și online, printr-o campanie de semnături pentru susținerea diabolicului proiect, astfel încât, la data aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, prin așa-zisa inițiativă “Trianon 100” să poată submina acțiunile României de aniversare a reîntregirii neamul românesc, la 1 Decembrie 1918. Și atacurile mârșave ale Ungariei sunt susținute în același context ticălos de antiromânism de către liderii partidelor și organizațiilor maghiare din Transilvania, avându-l cap de coloană pe K. Hunor- președintele UDMR, mergând până acolo încât să afirme cu nerușinare că “românii fac parte dintre popoarele fără istorie”, că “Ardealul nu este România” și că are ”legături istorice cu Ungaria și nu cu România”.
Mai mult, popularizându-și într-un mod tot mai agresiv ideile revansard-revizioniste, liderii de la Budapesta, în frunte cu ultranaționalistul premier Viktor Orban, calcă în picioare istoria și demnitatea poporului român și susțin că ungurii “sunt civilizatorii întregului bazin carpatic” și că “niciodată transilvănenii n-ar fi dorit Unirea cu România, iar aceasta s-a făcut peste capul lor”. Din păcate, ne surprinde pasivitatea suspectă a autorităților de la București, inclusiv în privința unor replici științifice pe măsură ale istoricilor români, în vreme ce președintele K. Iohannis cocheteaza și face un joc dublu cu și vizavi de politica vădit antiromânească a liderilor maghiari din Transilvania, vizându-se în principal autonomia ținuturilor Harghita și Covasna.
În plus, K. Iohannis este atât de “european” încât a uitat voit de problemele adevărate, de necazurile țării și ale poporului român, în schimb preferă să fie o unealtă fidelă străinilor, acceptând statutul impus de Înalta Poartă, prin care cetățenii români au fost aduși în situația de a fi chiriași și slugi în țara lor. După cum aceeași nepăsare suspectă o manifesta față de relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova, ceea ce nu face altceva decât să dea și mai mult apă la moara dodoniștilor spre o apropiere vădită de Rusia lui Putin, reîncălzindu-se și “butoiul cu pulbere” din regiunea separatistă transnistriană și nu spre o consolidare a relațiilor frătești cu România-țara mamă. Cât despre apărarea identității de neam și limbă a românilor din Ucraina, Serbia și Ungaria nici măcar nu se sinchisește “imperatorul” Klaus, simbriindu-se armata de consilieri de la Palatul Cotroceni, eventual pentru a-i scrie fițuicile de protocol pentru alte imparatii, ba chiar pe cele cu îndemnuri belicoase menite să-i antagonizeze pe români contra români, într-un moment când este nevoie mai mult ca oricând în astfel de vremuri,de unitate și frăție pe glia noastră românească. După cum este îngrijorător și faptul că nici UE nu este interesată, dar nici pregătită să gestioneze și să stopeze valul de mișcări naționalist-secesioniste pe bătrânul continent. Dimpotrivă se fac jocurile și în interiorul Uniunii prin care forțele ocult-extremiste încurajează și susțin tacit sau pe față după anume scenario fărâmițarea unor state europene și nu numai. Cel puțin în cazul nostru, dincolo de dezinteresul Bruxelles-lui față de problemele stringente ale României, avem neșansa de a ni se pune și destule piedici în diverse direcții, proiecte și actiuni de interes național.
Chiar în problema minorității maghiare din țara noastră, Comisia Europeană, în loc să respingă un proiect Minority Safepack, mai degrabă a găsit de cuviință să-l accepte și să-l înainteze PE pentru dezbatere.Chipurile, ar fi o inițiativă cetățenească, din care reiese printr-un fals grosolan că în România minoritățile nu se bucură de toate drepturile cetățenești și prin urmare maghiarii din Transilvania cer urgent autonomie teritorială. Apoi Ungaria și UDMR-ul păstorit de Kelemen Hunor, prin acțiuni concertate și o propagandă falsă și mincinoasă, nu încetează a se victimiza în spațiul European și inițiază și alte atacuri iredentist-revizioniste împotriva României (vezi și cazul Liceului Teologic Romano-Catolic de la Târgu-Mureș), cu mișcări de stradă, dezveliri de statui ale unor maghiari-torționari și criminali de război, cărora le-au căzut victime oameni nevinovați, pentru simplu motiv că erau români, ș.a.m.d. Nu în ultimul rând, și tot în ideea de a boicota și compromite orice manifestare românească dedicate Centenarului Marii Uniri, liderii de la Budapesta, în principal Fidesz-ul și Viktor Orban, implică direct și o serie de reprezentanți ai Bisericii Reformate, Romano-Catolice în acțiunile lor secesionist-autonomiste, ba chiar fac demersuri pentru ca în preajma aniversării a 100 de ani de la Marea Unire a românilor să-l convingă pe papa Francisc să vină în țara noastră și să participe, între altele la beatificarea unor preoți-martiri ai bisericilor, reformată și romano-greco-catolică.
Așadar, intoleranța, ura viscerală și secesionismul sunt turate la maximum și odată cu acestea există marele pericol de a se reaprinde “butoaiele cu pulbere” pe toate continentele lumii. Iar în cazul României-membru în cadrul Uniunii Europene, se pare că mai degrabă suntem obligați să ne mișcăm într-o Uniune a intereselor și cu o veșnică iluzie a speranțelor, suportând mereu belele provocate de alții tot pe capul nostru. Căci nu trebuie uitat o clipă că, de când e lumea și pământul, soarta omenirii a fost hotărâtă în politica cancelariilor marilor puteri conform propriilor lor interese geo-strategice, iar radiografia mișcărilor extremist-secesioniste este tot acolo pusă la cale și definită în laboratoarele jocurilor murdare a celor mari și puternici, creionându-se, de-a geografia și istoria pe harta lumii, destinul altor țări și popoare. Din păcate, și aici România este mereu zgâlțâită de blestemele trecutului, dar și de o realitate prezentă a adevărului- incompetentă și reaua-credință a celor care de aproape trei decenii conduc și gestionează atât de prost treburile țării.
Acum privim cu atâta durere la toate relele ce lasă urme adânci pe trupul țării, dar și la marile pericole ce se îndreaptă spre România din toate direcțiile. Și marele necaz care ne paște de amar de ani, este și rămâne lipsa de apropiere și unitate frățească a românilor în aceste momente dificile, în schimb am căzut pradă ușoară celor care au reușit să ne dezbine, deopotrivă conducători și guvernanți, politicieni și jurnaliști, ong-iști, cozi de topor și trădători de neam, văzându- și țara pentru interesele lor egoiste și meschine. Iar dacă bunăoară, cineva s-a opus ca România să nu aibă acces în înaltele sfere ale Uniunii Europene, apoi poate că nici nu vom fi prea curând abandonați și încă pradă disperării, atâta timp cât există totuși interesul pentru un culoar geo-strategic de deschidere spre Orientul Mijlociu și Asia, dar și pentru o zonă militară-tampon a NATO pe flancul de Est, în apropiere de Rusia. Altfel, Dumnezeu cu mila, iar România să rămână pe mai departe cu iluzia că până la urmă rațiunea și înțelepciunea vor anihila acele minți înfierbântate de intoleranță, ură și secesionism, ilogic și primitiv într-o lume modernă. Cu atât mai mult cu cât majoritatea europenilor se pronunță ferm pentru respectarea granițelor stabilite prin tratatele internaționale încheiate după încetarea celor două mari conflagrații mondiale și ulterior consolidate prin Actul final de la Helsinki, din 1975. Nicidecum fărâmițarea statelor și înstrăinările teritoriale.
Prof. Vasile Irod
