Scriitorul Vasile Vasiescu, gorjean cu multe carate aurifere, născut în cea mai vestită regiune viticolă a esenţelor de olteni, Bălăneştiul, şi-a dedicat o parte din viaţă mergând cu viteză constantă şi sigură pe aleile şi drumurile deschise şi bătătorite şi de alţi scriitori: brâncuşiologia.
Da, brâncuşiologia este o ştiinţă a artelor, o materie de studiu. Că ea nu se studiază sistematic în şcoli, la nici o formă de învăţământ decât sporadic – după informaţiile mele ştiu că numai brâncuşiologul Ion Mocioi predă un curs despre viaţa şi opera lui Constantin Brâncuşi la Universitatea “Constantin Brâncuşi” – este o mare greşeală. Ar fi bine şi necesar să se aplice Hotărârea nr.18 din 1994 a Consiliului Judeţean Gorj, referitoare la predarea unei ore pe lună, în cadrul orelor de dirigenţie, despre viaţa şi opera sculptorului. E o invitaţie către Consiliul Judeţean să se implice în aplicarea acestei hotărâri. N-au ce pierde, ci numai de câştigat. Revenind la preocupările de lord gorjean ale lui Vasile Vasiescu, trebuie să amintesc că a publicat până acum câteva cărţi bine scrise şi documentate, cum ar fi “Pe branţuri de sticlă”(2000), “Castelul e apă”(2002), “Brâncuşi versus Brâncuşi”(2006) “cARTul de noapte”(2007) şi “După Brâncuşi, 13 întâlniri”(2009). Aceasta, penultima, a publicat-o după ce a făcut un pelerinaj, în anul 2007, la mormântul lui Constantin Brâncuşi, în Cimitirul Montparnasse, împreună cu peste 200 de gorjeni, la comemorarea a 50 de ani de la moartea sculptorului. (Nu este nici o greşală de tipar la redarea titlului cărţilor; am respectat grafica întocmai folosită de autor). Trebuie să remarc că fotografia de pe coperta cărţii “după Brâncuşi, 13 întâlniri” având în prim plan piatra funerară de pe mormântul sculptorului, cu o măicuţă de la Mănăstirea Tismana, aplecată în stare de pioşenie şi rugăciune peste mormânt, este făcută şi redată cu mare talent artistic. Ar fi trebuit premiată. În anul acesta, 2012, la comemorarea a 55 de ani de la moartea sculptorului, VV ne-a mai făcut o bucurie, editând cartea “Muzeul fără pereţi”, Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi, reluând cu această carte seria de publicaţii “Brâncuşiana”. Încă de la finele lui 2011, scriitorul Vasiescu a lansat o provocare către mai mulţi gorjeni, damblagii(cu sensul de pasionaţi) de Brâncuşi, cu rugămintea de a ne spune părerea noastră, fără a mai apela la interpretările altor comentatori, despre Complexul sculptural din Târgu Jiu. Nu cunosc la câţi pasionaţi a apelat VV, dar în cartea amintită şi-au scris părerile un număr de 30 de gorjeni, dacă-i includem în tagma gorjenilor şi pe scriitorul Nicolae Dragoş, ex-bucureştean revenit la Glogova, şi pe Sorana Georgescu-Gorjan, bucureşteancă, dar, după bunici şi al doilea nume (Gorjan) e gorjeancă sadea. În momentul când scrii despre o singură carte, care are un singur autor, e oarecum mai uşor, dar când eşti pus în situaţia să scrii despre eseurile, iar unele chiar povestiri şi întâmplări interesante, a 30 de pasionaţi în tainele brâncuşiologiei, din care unii sunt de primă mână, cu multe cărţi tipărite, e mai dificil. A trebuit să le citesc pe toate, ca să-mi fac o idee dacă au respectat ce ne-a cerut Vasile Vasiescu. În parte, pot spune că da, dar mulţi s-au abătut de la tema cerută şi au povestit fel de fel de întâmplări legate de operele din Târgu Jiu şi nu numai. Au colaborat la reuşita acestei cărţi: scriitorul Aurel Antonie, cu povestioara “O vizită la Târgu Jiu”. Sincer mărturiseşte că l-a descoperit pe Brâncuşi când şoferul care l-a dus la Târgu Jiu, de pe şantierul unde muncea la Drobeta Turnu Severin, i-a spus o poveste cu o sticlă de votcă. Când a dat prima dată ochii cu Coloana Infinită s-a minunat de ea şi a scris un eseu pe care l-a dăruit unei fete care a luat nota 10 cu felicitări la şcoală. El s-a ales cu un pupic şi, mai apoi, cu dragostea pentru Brâncuşi. Poetul Gelu Birău, un împătimit de Brâncuşi, contribuie la carte cu opt poeme dedicate sculptorului şi operei sale. Prof.dr. Moise Bojincă, ţandără de pe lângă Hobiţa şi dânsul, a scris eseul “Brâncuşi – hobiţeanul universal”, face o succintă şi interesantă incursiune în viaţa şi opera sculptorului. Filosoful Cristian George Brebenel contribuie cu 7 poeme filosofice despre Brâncuşi şi opera sa. Îmi pare rău că peste tot a scris cuvântul Brâncuşi cu literă mică: “copilul brâncuşi”, “brâncuşi e o mănăstire” (păcat de comparaţia care-i potrivită) etc. Arhitectul Iulian Cămui deplânge felul cum s-a făcut sistematizarea centrului oraşului Târgu Jiu şi modul cum sunt întreţinute operele din oraş, în special Poarta Sărutului. Scriitorul Ion Cepoi publică poemul “Simple vorbe”, filosofând în finalul poemului că “…despre Brâncuşi vom şti să vorbim atunci când o să învăţăm să tăcem în numele lui”. Domniţa Teodora Ciobanu publică eseul “Amintiri despre viitor”. Felicitări! Teodora a fost directoarea Centrului Brâncuşi în cei mai grei ani, în anii când Coloana Infinită a fost făcută palancă din cauza lui Varia cu avaria, pe vremea când ministru al Culturii era Viorel Mărgineanu. A muncit enorm în acea perioadă. Scriitorul Daniel Cişmaşu publică eseul “Brâncuşi în arhivele gorjene”, în care redă interesante, amănuţite şi chiar inedite date biografice despre familia sculptorului. Ne invită la Serviciul Judeţean Gorj al Arhivelor Statului să studiem şi alte documente despre familia şi viaţa lui Constantin Brâncuşi. Scriitorul şi brâncuşiologul Zenovie Cârlugea, redactorul şef al deosebitei reviste “Portal Măiastra”, contribuie la reuşita cărţii cu articolul “Coloana fără sfârşit – un proiect artistic irealizabil?”, în care face o pertinentă poveste a Coloanei Infinite în decursul timpului. Aminteşte şi de acea Coloană înaltă de 400 de metri, care ar fi urmat să se construiască în America. Generalul Constantin Codiţă, mareşal în devenire în brâncuşiologie ne povesteşte în articolul său “Întâlniri cu Brâncuşi” cum încet dar sigur, ca bun gorjean ce este, a început să-l asimileze pe Brâncuşi. Felul cum a organizat, în anul 1990, paza şi expedierea în siguranţă a operelor brâncuşiene de la Muzeul de Artă din Craiova, către o expoziţie organizată la New York. Organizarea pazei romboidelor la Colana Infinită între anii 1996–2000(localnicii susţin că de pază a răspuns, de fapt, Col. Ion Giura, Şeful Poliţiei municipiului Târgu Jiu, n.r.). Face o propunere ca în anul 2016, când se împlinesc 140 de ani de la naşterea sculptorului, să se organizeze şi în ROMÂNIA o expoziţie amplă cu lucrările sculptorului aflate în colecţii particulare şi în muzeele lumii. Continuarea articolului se va face după lansarea cărţii, lansare ce va avea loc sâmbătă, 31 martie, ora 19 la Teatrul din Târgu Jiu.
Ştefan I. Stăiculescu
