Aparenta indiferenţă a unor aleşi în Parlamentul României, în demnităţi publice ori ca edili şefi ai unor localităţi urbane ori rurale nu este vreo chestiune de frondă. Oamenii vor să pară preocupaţi, vezi Doamne, de soarta alegătorilor sau a comunităţii care-a făcut greşeala să-i pună în fruntea bucatelor. Ei ar fi trebuit să fie în fruntea treburilor obştei, a nevoilor comunităţii pe care-ar fi cazul să le servească.
Numai că, în majoritatea cazurilor, oamenii afişează un fel de indiferentism de paradă, ca actori versaţi. Iar problemele comunităţii mai pot să aştepte. În schimb, primează interesul personal. Au fost cazuri de primari ajunşi doctori ingineri. Că doar ingineri nu le era de ajuns! Dacă ai curajul să-ţi exprimi oarece păreri critice la adresa unei comune ajunse la cheremul a doi indivizi, foşti duşmani dar actuali stăpâni ai comunei, eşti tratat ca bârfitor. Şi te trezeşti cu unul dintre ei, şef peste PSD-ul local, dar şi peste o Obşte cu zeci de hectare de păduri pe care le administrează ca pe propria moşie că te etichetează drept „bârfitor”. Şi are tupeul să te facă de râs în faţa consătenilor tăi, cerând izolarea ta ca persoană. Îi ţine isonul şi primarul. Care te-ncurcă şi el cum poate. Se opune racordării gospodăriei tale mărunte la reţeaua de alimentare cu apă. Noroc că există răbdare. Poţi aştepta alegerile viitoare, picarea primarului la vot. Asta în cazul că cele vreo patru dosare penale pe care le deţine până acum primarul Florin Pavel vor fi blocate. Cu viitorul primar, indiferent cine va fi el, la Peştişani se va putea obţine, evident contracost, şi o racordare la reţeaua de apă. Un ex-senator de Gorj, fost inginer stagiar pe la UFET, cunoştea bine zona montană de pe Valea Bistriţei. Ca burlac, înnoptase şi mâncase de nenumărate ori pe la pădurarul Călaie Purec. Nea Călaie Purec avu şi el niscaiva nemulţumiri de modul în care se aplica Legea fondului funciar şi se-ncumetase să meargă la Bucureşti. L-a căutat pe senatorul Florescu. Una şi aceeaşi persoană cu inginerul stagiar Ion Florescu, care fusese găzduit în casa sa. Mare i-a fost surpriza când, hodoronc-tronc, ilustrul senator PSD i-a zis, de la obraz: „Lasă nea Călaie, să vezi şi dumneata cum e să pierzi. Inclusiv când ai dreptate.” Omul n-a priceput o iotă din ce-a vrut să spună senatorul PSD şi s-a retras. Pe holurile de-acolo, de la Senatul României, l-a zărit pe senatorul PRM Ilie Petrescu. Pe care-l cunoştea doar din vedere, dar care nu suferea de indiferentism. Ilie Petrescu l-a poftit la bufetul Senatului, i-a dat o cafea şi l-a încurajat. Şi, până la urmă, cu multe bătăi de cap, pensionarul Nicolae Purec şi-a rezolvat necazurile pentru care primarii comunei Peştişani îl purtau pe drumuri. Indiferenţa primarilor înmulţită cu indiferenţa senatorului, ca-n matematică, dă plus. Doar când se vor vedea şi ei la pensie, senatorii şi primarii, îşi vor da seama, probabil, de greşelile din mandatele lor. Indiferent că au fost PSD-iste, PNL-iste ori PDL-iste. Tot o şmecherie, de viitor politician, niţel cam precoce, după cum se vede, se ştie cu fostul primar al Clujului şi acum primul ministru al României, Emil Boc. Oţ de mic, n-a luat la facultate din primul foc. Şi atunci, ca să nu fie luat la armată, tânărul ce se laudă acum că căzuse(cacofonie intenţionată!) sub linie. Mai târziu a căzut, în direct, la o emisiune a Antenei 1. S-a angajat, vorba vine, la un CAP dintr-un sat vecin – satul Călata. Formal, lega şi căra baloţi câte-o săptămână pe lună. Sau într-o lună. Cert că şmecherul a scăpat de un an şi jumătate de armată, care l-ar fi făcut bărbat!, şi a făcut, probabil, doar nouă luni de armată ca TR-ist. Aproape neinstruitul de Emil Boc e tare ocoş de chestia asta. Şi-o povesteşte cu hazul de care crede că e-n stare. Tot ca o mostră de indiferentism sau şmecherie a semnat şi-n 16 decembrie 1989, se zice, un articol de student-comunist în care preamărea regimul viitorului defunct Nicolae Ceauşescu. Avea, ca şmecherie, şi o variantă de rezervă dacă nu cădea Ceauşescu!
Ion Predoşanu
