După marea bucurie a sărbătorilor pascale, am găsit de cuviinţă să ne îndreptăm atenţia asupra unor articole de referinţă aflate în paginile Revistei şcolare «Murmurul JILŢULUI», Nr. 98-101 care apare de aproape treizeci de ani şi este publicată sub egida Liceului Mătăsari, în cea de-a doua parte a prezentării publicaţiei, având intenţia de a evidenţia faptul că transmiterea actului de cultură educaţională, într-o vreme în care analfabetismul funcţional e la mare «cinste», iar, lectura unei cărţi sau a unei reviste de cultură generală se asociază sintagmei «în căutarea timpului pierdut», constituie o preocupare ce poate genera suspiciuni până la nivelul cel mai «înalt» al decăderii morale. Dintr-o aleasă preţuire pentru «sufletul viu» al acestei publicaţii şi al unităţii şcolare care îi poartă respectul, iar, în acest caz ne referim la domnul prof. Dumitru Dădălău, pot spune cu mult curaj că nefiind dependent de nici o revistă literară şi neţinând să public neapărat în paginile vreuneia dintre ele, îmi îngădui luxul unei abordări detaşate, lipsită de orice «parti pris» care ar genera discuţii inutile. Pentru că nu întâmplător, domnul prof. Dumitru Dădălău se referă cu mult respect la faptul că: ,,în aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, aceşti oameni au gândit, au creat şi au făcut un rost în viaţă”, iar, din interiorul unor selecţii subiective e greu să fie formulate anumite judecăţi auto-evaluative deosebit de riguroase şi pertinente, pentru că nimeni nu poate avea pretenţia că este întruchiparea perfecţiunii literare. Mai ales dintr-o asemenea perspectivă, de multe ori, nu poţi vedea decât imperfecţiunile, cecitatea şi incapacitatea de a admira ale celorlalţi lectori cu vederi mai înguste, poate chiar şi refuzul lor de a lua act de acest act creator care se regăseşte în mesajul unei reviste şcolare!
Orice revistă care se respectă îneamnă mai mult decât ceea ce îşi închipuie cititorii că este!
Personal, am admirat şi apreciez pagina despre «Biblia elevilor din Mătăsari», cea referitoare la «Dezvoltarea învăţământului în Mătăsari» ca şi pagina despre «Revista», «Fundaţia» şi «Muzeul Jilţului» din care am avut prilejul să înţeleg că orice revistă care se respectă îneamnă mai mult decât ceea ce îşi închipuie cititorii că este, devenind imaginea hiperbolizată a propriei valori care transcende criteriilor axiologice. Puţine persoane sunt dispuse ca să accepte, chiar şi în forul lor interior, că apar mai mult pentru a promova anumite grupuri şi relaţii inter-personale, pentru a impune anumite nume în sanctuarul inconfundabil al publicaţiilor pentru elevi şi profesori, al revistelor care au menirea de a transmite mesajul actului de cultură educaţională. Ca o incursiune în timp şi în profunzimile psihicului uman, revista ne prezintă idei şi abordări despre activitatea liceului din anii mai de demult şi cei de acum, despre mirajul anotimpurilor de altădată, cu «strugurii care curg râuri», cu feeria «altarului de lumini» al poeziei, aşa cum o face prof. ing. Viorica Bordea (Torcea) în ciclul de versuri «Rugă pentru sufletul tău», pentru că a scrie uneori cu distantă ironie, dar şi cu o sinceră mâhnire, despre subterfugiile unora, despre amatorismul care le bântuie cugetul, despre serviciile encomiastice pe care autorii acestora şi le aduc reciproc, despre cronicile şi premiile la schimburi de bunuri şi de opinii, ca şi despre transformarea lor în piedestaluri ale reuşitei personale, constituie criterii şi argumente în baza cărora unele reviste s-au metamorfozat în mici sanctuare tainice ale imaginaţiei, care cultivă cu sârg un troc redacţional insignificant, eliminînd cu meticulozitate valorile neaservite ale unor interese colaterale apropiate de confortul veleităţii. Cu toate acestea, articolele publicate în Revista şcolară «Murmurul Jilţului», oricât de interesant şi de discutabil, în sensul de comentariu profund, ar fi nivelul lor valoric, ele nu trebuie minimalizate pe motiv că nu corespund îndeajuns atitudinii mefiente a cititorilor, numărul acestora restrângându-se în mod dramatic, iar, ca atare, ele nu mai au cui se adresa de cele mai multe ori, din cauza crizei lecturilor şi a cititorilor interesaţi de transmiterea mesajului actului de cultură educaţională! În opinia unor cadre didactice aflate la vârsta senectuţii, numărul revistelor stipendiate de instituţiile statului sau autofinanţate, oferind un mediu concurenţial autentic, ar constitui şansa unei literaturi şcolare sănătoase şi competitive. Universul general al unei literaturi şcolare de interes pentru populaţia şcolară în continuă scădere cuprinde, nu atât vârfurile semeţe, mai greu abordabile, cât, mai ales zonele joase, categoria copiilor aflaţi la vârste mai mici, dar necesare în conturarea unui strat mai consistent al educaţiei şcolare!
Revista şcolară «Murmurul Jilţului», trebuie să propună cu obstinaţie alternative axiologice de culturalizare accelerată a tinerilor
Anumite gânduri profunde de genul: «A fi profesor e un dar lăsat de Dumnezeu» sau ,,De 19 ani «Muzeul Jilţului» – pe locul I”, ca să nu mai vorbim şi despre…«Întoarcere în timp…cu nostalgie» sau despre poezia «Cioclii Apocalipsei», reprezintă reflecţii care încununează stradania unor oameni de a lăsa ceva în urma lor, ceva durabil, chiar dacă ele vor fi aruncate de-a valma în malaxorul autofinanţării şi a legilor dure de piaţă, pe criteriul strict al rentabilităţii, ca un preambul al faptului că vor dispărea majoritatea revistelor şcolare, începând cu cele mai importante, mai ales că în mediul cultural, valoarea înaltă este aproape invers proporţională cu succesul commercial! De aceea, ea are nevoie imperioasă de susţinere din partea unor oameni cu suflet mare, aşa cum este profesorul Dumitru Dădălău! În concluzie, după cum revistele şcolare nu trebuie să aştepte preferinţele discutabile şi, în multe cazuri, inconştiente ale cititorilor dezinteresaţi sau mai puţin interesaţi, ci trebuie să le provoace, să le modifice prin nivelul ideatic şi estetic, prin promovarea şi impunerea cu acribie a valorii, acestea trebuie să ridice cititorul la nivelul frământărilor vremurilor, nu să coboare ştacheta intelectuală la nivelul cititorului de dragul unui succes facil. Revista şcolară «Murmurul Jilţului», prin oamenii care o slujesc şi o susţin, trebuie să propună cu obstinaţie alternative axiologice de culturalizare accelerată a tinerilor, să facă metodic apologia culturii şcolare performante, a virtuţilor sale, să fie o instanţă critică pe argumentele căreia se constituie structura veridică a canonului literar actual!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
