De câţiva ani a intrat în preocuparea consiliului de conducere al obştii Mândra şi Ţăpuşoru, ca în luna august să organizeze o vizită de lucru, cu obiective precise: vizitarea acestei zone montane, legătura cu arendaşii zonei păşunabile, stabilirea unor măsuri organizatorice şi îmbunătăţiri funciare, ş.a. Trebuie reţinut faptul că obştea „Mândra şi Ţăpuşoru”, ce aparţine majorităţii locuitorilor comunei Săcelu, se întinde pe o suprafaţă de 403,6 ha, din care 91 ha reprezintă pădurea, 272,6 ha constituie păşunea alpină şi 40 ha sunt zona subproductivă.
Din rândul membrilor expediţiei au făcut parte Vamvu Constantin – preşedintele consiliului, Popescu Sabin, Teodorescu Andrei, Anoaica Florin, dr. Gagiu Nicolae, teh. Bălan Florin – radio – amator, din partea Radio0 – club Gorj CAE 15 SI şi subsemnatul. Pentru a intra în posesia legală a terenului obştei s-a parcurs un drum lung şi anevoios. În momentul de faţă obştea este în posesia celor două titluri de proprietate, de 403,6 ha, pentru care, în mod deosebit, meritul excepţional aparţine d-lui preşedinte al consiliului, ing. Vamvu Constantin, care şi-a sacrificat timp, bani, uzura maşinii, frământare morală, sacrificiu ce trebuie apreciat de toţi membrii obştei, fără să fie remunerat. Pentru asigurarea deplasării de la Săcelu în zona montană se merită apreciat efortul material de care a dat dovadă dl dr. Gagiu N., un împătimit înflăcărat al zonei montane, gest ce merită stima şi aprecierea membrilor expediţiei. Cu acest prilej mi-a fost dat să constat şi să apreciez patriotismul profund şi real de care au dat dovadă domnii: Gagiu N. şi Bălan F., care au întreţinut, pe tot parcursul traseului, o discreţie înflăcărată despre domnia lui C. Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti, care împreună cu fiii săi au preferat moartea crudă decât prădarea ţării curţii otomane. Şi uite aşa, după parcurgerea unui traseu cu multe peripeţii, de aproape 30 km, am ajuns la locul stabilit, alături de cei doi arendaşi: Văidianu Ion şi Gheorghe, ambii crescători de ovine din tată în fiu, ce pe toată perioada de arendare au dat dovadă de sinceritate, onestitate şi corectitudine faţă de obligaţiile ce au fost inserate în contractul convenit. Deşi drumul parcurs din Săcelu, până-n inima munţilor s-a făcut lung şi anevoios, dat fiind faptul că traseul de la Schitul Crasna şi până la stâna Măcăria e impracticabil, nefiind amenajat, aerul curat de munte, peisajul fermecător al plaiurilor montane au făcut ca tot echipajul să se simtă încântat de tot ceea ce muntele i-a pus la dispoziţie: plaiuri împădurite, văi adânci, izvoare cu apă cristalină ce-şi mână undele la vale, zbor de păsărele, turme de oi, ce împânzesc zonele păşunabile ca nişte flori, mai mult albe, herghelii de cai, toate supravegheate cu atenţie de ciobănaşi, ajutaţi de câinii lor. După un mic popas în apropierea stânei Măcăria, unde s-a servit şi o bogată masă, cu produse ciobăneşti, echipajul şi-a continuat călătoria pe fermecătoarea întindere montană, acoperită cu iarbă moale şi mătăsoasă, presărată cu un covor multicolor de flori, specifice zonei montane. Din rândul echipajului s-a desprins un grup, format din: dr. Gagiu, Bălan F., VAmvu C., Popescu S, care s-a încumetat şi a urcat până la vârful Parângu mare, de unde ai impresia că eşti cât se poate de aproape de bolta cerească. Spre seară ne-am întors fiecare spre casă, cu mulţumirea sufletească că am avut o vreme cât se poate de prielnică, iar peisajul montan ne-a umplut sufletele de bucuria întâlnirii cu muntele, trezindu-ne dorinţa şi speranţa unor revederi viitoare.
Alexandru Bărăscu
