-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, v-aş ruga mult de tot să continuăm dialogul nostru despre educaţie şi despre ceea ce mai înseamnă actul educativ în şcoala românească de astăzi, mai ales în şcoala din mediul rural!
-V.G. Domnule director Sorin Mircea Bădescu, orientarea educațională în pedagogie a făcut loc uneia mai realiste, a educaţiei digitalizate, deși nimeni nu a negat importanța iluminării morale și a cunoașterii ca atare în procesul de dezvoltare spirituală a individului!
-M.S.B. Mă uit cu atenţie la ceea ce se întâmplă în emisiunile de televiziune şi văd manifestări dintre cele mai dubioase în viaţa şcolii, ce se întâmplă, oare?
-V.G. Cu toate acestea, formarea morală a personalității nu este egală cu educația morală! De multe ori s-a stabilit că poziția internă orientată spre valori a copilului apare nu ca urmare a unor «influențe pedagogice» sau chiar a sistemului acestora, ci, ca urmare a organizării practicii sociale în care este inclusă şcoala de astăzi, nu numai cea de la Strâmba-Jiu! Totuşi, organizarea activităţii educaţionale de formare a personalităţii copilului poate fi orientată spre un tip care vizează reproducerea unui caracter social deja stabilit, iar, acest tip de organizare corespunde adaptării procesului pedagogic la nivelul deja atins de dezvoltarea psihică a copilului. O astfel de organizare a educației nu corespunde în niciun caz obiectivelor construirii unei societăți umane, deoarece necesită o soluție la problema transformării conștiinței umane!
-M.S.B. Ştiţi, mă gândesc, de exemplu, la calitatea profesională a dascălilor, ca formatori de caractere, dar, şi la elevii care stau cu ochii aţintiţi la şi cu atenţia necesară, care se cuvine educatorilor! Totuşi, disciplina din şcoală, cred că lasă de dorit!
-V.G. Domnule director Sorin Bădescu, scopul principal al dezvoltării personalității este realizarea cât mai deplin posibil de către o persoană a lui însuși, a abilităților și a capacităților sale, poate chiar o exprimare mai deplină de sine și auto-dezvăluire. Dar, aceste calități sunt imposibile fără participarea altor oameni, a unor factori politici care se întrec în promisiuni în campania electorală!
-M.S.B. Cred că promisiunile sunt imposibile prin opunerea oamenilor, sunt absolut imposibile izolat și opunându-se societății, fără a apela la alți oameni, asumându-și participarea lor activă la acest proces!
-V.G. Aveţi perfectă dreptate, pentru că în acest fel, principalele calități psihologice care stau la baza unei personalități dezvoltate sunt activitatea, dorința de auto-realizare și acceptarea conștientă a idealurilor societății, transformându-le în valori, credințe și nevoi profund personale pentru o anumită persoană.
-M.S.B. Aş dori să ne spuneţi, ca profesor de mare clasă, cu titlul de «Profesor evidenţiat», cum aţi simţit marea responsabilitate în faţa elevilor şi în ultimii ani, a studenţilor dumneavoastră?
-V.G. Consider că este necesar să vorbim despre creșterea gamei de nevoi, despre legea creșterii nevoilor, despre dezvoltarea sferei nevoi-motivaționale care determină natura formării trăsăturilor și a calităților specifice ale personalității. Astfel de trăsături specifice de personalitate care se formează în procesul de educație includ: responsabilitatea și un sentiment de libertate interioară, stima de sine (respectul de sine) și respectul față de ceilalți! Se pune întrebarea, în ce măsură, putem vorbi despre onestitate și conștiinciozitate, despre o pregătire pentru munca necesară din punct de vedere social și despre dorința pentru aceasta! Devotament şi convingere prin prezența idealurilor solide, care nu sunt supuse revizuirii, asociate cu un fel de bunătate și severitate!
-M.S.B. Dar, initiativa şi disciplina, dorința și (capacitatea) de a înțelege pe ceilalți oameni și exigență față de sine și față de ceilalți, nu se corelează cu capacitatea de a gândi, de a cântări și voința educatorilor şi a educaţilor?
-V.G. Da, prin disponibilitatea de a acționa, prin curaj, prin disponibilitatea de a-și asuma un anumit risc și prudență, evitând riscul inutil! Seria numită de calități nu este grupată întâmplător în perechi. Acest lucru subliniază faptul că nu există calități „absolute”, iar, cea mai bună calitate, ar trebui să echilibreze contrariul. Fiecare persoană caută de obicei să găsească o măsură acceptabilă din punct de vedere social și personal pentru el, măsura optimă a raportului acestor calități în personalitatea sa. Numai în astfel de condiții, s-a găsit şi s-a format omul ca o personalitate integrală, fiindcă el este capabil să devină un membru cu drepturi depline și un om util al societății!
-M.S.B. Cum apreciaţi nivelul învăţământului de astăzi din «România Educată», văzută prin aspecte care sunt în contradicţie cu ceea ce am primit cu ani mulţi în urmă, cu peste 60 de ani în urmă, de la profesorii care ne-au instruit şi educat?
-V.G. De cele mai multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, calitățile psihologice sunt interconectate, integrate într-o singură personalitate. Miezul personalității, care determină toate manifestările sale particulare este sfera motivațională necesară, adică, un sistem complex și interconectat de aspirații și motive umane!
-M.S.B. Ce soluţii propuneţi pentru repunerea învăţământului pe principiile învăţării şi ale disciplinei, principii care s-au estompat sau chiar s-au pierdut în era computerelor şi al digitalizării fără discernământ?
-V.G. Cred că una dintre sarcinile centrale ale educației este formarea unei orientări umaniste a personalității în creștere. Aceasta înseamnă că în sfera motivațională cerută a individului, motivele sociale, motivele pentru activități sociale utile ar trebui să prevaleze constant asupra motivelor egoiste. Indiferent ce face un adolescent, indiferent ce gândește un adolescent, motivul activității sale, ar trebui să includă o idee despre societate, despre o altă persoană!
-M.S.B. Această «o altă persoană» înseamnă şi colegul de clasă sau de cancelarie?
-V.G. În încheierea dialogului nostru de azi, la masa aceasta… curată, aş putea spune că educația are ca scop modelarea culturii generale a unei persoane. Are loc o dezvoltare a individului, dobândind experiență socială, formând un complex de cunoștințe necesare, anumite abilități spirituale. Considerând educația și creșterea ca un proces unic, este necesar să evidențiem specificul acestor două fenomene socio-pedagogice!
(VA URMA)
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU,Strâmba-Jiu, Turceni
