De la „Ubi patria, ibi bene” la „Ubi bene, ibi patria”

2812

În cei aproape treizeci de ani care s-au scurs de la evenimentele sângeroase din 1989, s-a produs o adevărată degringoladă în mai toate domeniile: industrie, agricultură, învăţământ, cercetare, cultură, sănătate, etc.Primul prim – ministru postdecembrist, Petre Roman, a declarat pe un ton emfatic şi sentenţios că industria românească este un morman de fiare vechi. Aşa că în câţiva ani s-a ales praful şi pulberea de industrie, realizată cu mari sacrificii. Avea să se petreacă uriașa dezindustrializare cu urmări nefaste.
Acelaşi lucru s-a petrecut şi în agricultură, domeniu în care s-a mers numai pe distrugere: irigaţii, pomicultură, viticultură, staţiuni experimentale, zootehnie şi avicultură.
Nu mai vorbim de jaful din păduri, de mafia lemnului, cu urmări catastrofale asupra mediului, a climei, a habitatului pentru animale sălbatice şi asupra sănătăţii omului. Mai nou, nu dispar numai copaci, ci şi oameni cu menirea de a-i apăra. A fost un haos în retrocedări, dând naștere la mii de procese și punând oamenii pe drumuri.
Un vădit regres se observă în învăţământul românesc de toate gradele, îndeosebi în cel superior, prin înfiinţarea de instituții de învățământ superior particular mai în toate târgurile, unele fiind adevărate fabrici de diplome, nemaivorbind de cercetare, cu toate că, paradoxal, dacă în 1989 erau în jur de 7000 de persoane cu doctoratul, în prezent se estimează nişte cifre record, între şaizeci – şaptezeci de mii de purtători ai acestui titlu.
La acestea trebuie să adăugăm şi fenomenul de disoluţie a instituţiilor statului. Uneori, în anumite momente, legat de ceea ce se întâmpla în țară, aveam impresia că suntem în Ţara lui Cremene sau în Ţara lui Papură Vodă.În perioada postdecembristă, de aproape trei decenii, s-au petrecut unele fenomene cu urmări devastatoare asupra acestei ţări, asupra acestui neam cu o existenţă milenară. Fenomenul emigraţiei reprezintă cap de listă. Profesorul universitar doctor Radu Baltasiu, directorul Centrului European de Studii Etnice al Academiei Române, vorbeşte de o adevărată „catastrofă antropologică”. 600 de români emigrează pe zi, anual pleacă cu aproximaţie 200.000 de oameni.
După datele ONU, suntem pe primul loc în Europa şi pe locul al treilea în lume, după Siria. Au plecat 15% din populaţia României, iar după statisticile Uniunii Europene, 20% din populaţie. Conform unor estimări neoficiale, au emigrat circa 2 milioane în Italia, 2 milioane în Spania şi alte câteva sute de mii de oameni în Marea Britanie, Irlanda, Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Canada etc.Nu cu mult timp înainte, ministrul din guvernul Dăncilă pentru românii din diaspora a afirmat că începând cu 1945 au emigrat circa nouă milioane şapte sute de mii de români, prin urmare, aproape zece milioane. Au emigrat circa 50% din forţa activă de muncă. Acelaşi ministru a avut curajul de a da vina pe seama clasei politice, acesta fiind şi adevărul. Cele mai afectate sunt judeţele din Moldova, o dovadă a sărăciei relative şi absolute. Au emigrat între 70 – 90% din forţa activă de muncă, în judeţele Neamţ, Bacău, Vaslui şi Vrancea.Ceea ce este şi mai grav e că ne pleacă creierele cu gândul de a nu se mai întoarce în ţară, afirmând că n-au niciun orizont. După cum se ştie, o parte din paşoptişti au fost şcoliţi în Occident, mai ales în Franţa. În legătură cu ideea trimiterii la studii, în Franţa, Vasile Alecsandri nota: „Această idee providenţială, acest act revoluţionar a deschis porţile României la toate reformele civilizatoare ce au năvălit la noi şi s-au împământenit cu repeziciune fără exemplu în oricare parte a lumii. Să fim drepţi şi să ne închinăm cu respect şi recunoştinţă dinaintea memoriei părinţilor. Ei, prin traiul lor, făceau parte din secolul XVI, dar au avut meritul sublim de a introduce în patria lor un secol de progres şi de regenerare, secolul XIX, adus din străinătate prin copiii lor. Glorie şi onoare părinţilor noştri! Ei au pregătit viitorul!”.
Dacă paşoptiştii şi-au făcut studiile în Occident, veniţi în ţară, au pus bazele României moderne, e greu să fim optimişti că se va întâmpla acest lucru în zilele noastre. Şi din celelalte ţări postcomuniste au emigrat, dar departe de a cunoaşte ritmul din ţara noastră.
Nu credeam că așa ușor se poate renunța la acele „Cuvinte înaripate” , neatacate de rugina timpului: „Ubi patria, ibi bene” („Unde e patria, acolo-i bine”), sporind astfel numărul adepților care acceptă cu ușurință reversul: „Ubi bene, ibi patria” („Unde e bine, acolo e patria”). Românii înstrăinați de patrie au luat cu ei și ,,Iubirea cea mai mare, dragostea de țară”, dorul de țară, dar au mai luat cu ei și disprețul față de cei care au condus la emigrarea lor.Să nu uităm un lucru: Uniunea Europeană reprezintă o unitate în diversitate, cu păstrarea identității fiecărui popor. Dacă nu se iau cele mai înțelepte măsuri pentru a stopa fenomenul emigrației și de a crea condiții pentru repatrierea unei părți însemnate a emigranților, identitatea noastră națională se află într-un evident pericol.
La acest fenomen dezastruos pentru România se adaugă declinul demografic, scăderea considerabilă a sporului natural al populației.
Demografia este negativă, mai mulți mor decât se nasc. Suntem pe primul loc în Europa privind rata mortalității, mai ales la copii. Culmea culmilor! Se nasc mai mulți în diaspora decât în țară, ceea ce este și mai grav, cu urmări grele, serioase, ducând la îmbătrânirea populației. Urmare a acestui fapt, s-a ajuns aproape la înjumătățirea populației școlare față de 1989 și de-aici reducerea locurilor de muncă în învățământ (personal didactic și administrativ).Am ajuns în situația unui mare deficit de resurse umane.Depopularea satelor, dispariția țăranului român și înstrăinarea unei treimi din pământul țării reprezintă niște aspecte la fel de grave. Conferențiarul doctor Avram Fițiu, de la Universitatea de Științe Agricole din Cluj-Napoca, afirmă că Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace, în decursul ultimilor 2000 de ani. Consecințele sunt devastatoare.
Cu dispariția țărănimii, încetează să mai existe o civilizație ancestrală, dispar tradiții și rituri ce țin de identitatea noastră națională. Să nu pierdem din vedere că țăranii au format grosul armatelor în Războiul de Independență, în Primul și Al Doilea Război Mondial.
Ei au luptat cu convingerea că își apără glia, pământul. Țăranii au contribuit la sporul natural al populației. Pentru ei, copiii, cât de mulți, reprezentau un dar al lui Dumnezeu. Și-au adus contribuția la stabilitatea economică a țării, la securitatea alimentară.
Ei erau mai legați sufletește de biserică și mai conservatori. Țăranii au fost creatorii unei culturi materiale și populare, contribuind, de asemenea, la un patrimoniu gastronomic.
Să nu uităm că țăranii reprezintă depozitarul unui bogat tezaur folcloric și etnografic. Și satele au dat culmi de viață, intelectuali de mare clasă. Să amintim că o comună cum este Săliște, de lângă Sibiu, a dat patriei șase academicieni, toți fii de ciobani.Toate aceste fenomene petrecute în această perioadă postdecembristă, situarea României în coada Europei, aflată pe penultimul loc privind gradul de sărăcie, dar foarte aproape de Bulgaria, care ocupă primul loc, și pe ultimul loc privind calitatea vieții, toate sunt o consecință a unei politici fără strategii, fără o viziune, bazată perpetuu pe niște făgăduieli mincinoase, având darul să smulgă voturile românilor. Niște politicieni, în mare parte, politicianiști și politicaștri, urmărind mai degrabă propriile privilegii în numele interesului național. Avem impresia că o mare parte din politicieni au intrat în politică, pentru că n-au „ars” în meseria lor, dornici, bineînțeles, de căpătuială, de chiverniseală.Așa se întâmplă când în funcții sunt promovați oameni nu după calități meritorii, după meritocrație, ci după gradul de obediență față de lider sau în funcție de nepotism.Este și o urmare a politizării excesive a instituțiilor statului. Acestea sunt numai câteva probleme majore, serioase, care ar trebui să intre în preocuparea ocupanților vremelnici ai Palatului de pe Calea Victoriei și ai Palatului de la Cotroceni și, în fine, a întregii clase politice.Suntem generația care ne-am trădat strămoșii, i-am trădat pe marii bărbați de stat care au făurit România modernă. Reținem câteva nume: Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Take Ionescu, regele Ferdinand, regina Maria, Brătienii. Suntem generația care i-am trădat pe cei care au făurit România întregită, mulți dintre ei sfârșind în închisorile comuniste. Pe aceștia din urmă i-am trădat și prin modul de a sărbători Centenarul României întregite, un Centenar ratat, cu români ,,uniți” în cea mai mare dezbinare.Fără cultură, fără educație, fără muncă și fără o politică înțeleaptă, lipsită de corupție, sărăcia nu poate fi eradicată, iar dezastrul național va continua.
Constantin E. Ungureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here