În “Consideraţii privind evoluţia vieţii politice gorjene în perioada 1918 – 1938”, Adriana-Simona Peptan reuşeşte ceea ce puţini s-ar fi aşteptat: să demonstreze ce uriaşă valoare începe să aibă o publicaţie interbelică de presă. Cu cât timpul se aşterne peste ea, cu atât greutatea ei informaţională se cântăreşte în aur. E vorba desigur de longevivul ziar “Gorjanul” din perioada 1924 – 1947, organ de cultură model pentru publicaţiile regionale, în acest sens aducându-i binemeritate elogii, apariţii centrale precum: „Dimineaţa”, „Viitorul”, „Românul”.
În coloanele sale, floarea intelectualităţii gorjene se implică în treburile social-politice ale zonei şi ţării, ţinând legătura între cei plecaţi şi ce rămaşi acasă. Gorjul interbelic constituie, iată, pentru noi, cei din prezent, o paradigmă de exemplară atitudine moral-estetică, pe oglinda căreia se pot grefa, cu maximă exigenţă, actualmente, noi imagini, noi perspective gnoseologice şi axiologice. De altfel, întreprinderea Adrianei-Simona Peptan, din 2005 (editată sub coordonarea ştiinţifică a profesorului universitar doctor Nicolae Brânzan, de la Universitatea „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu), a fost urmată de o alta la fel de remarcabilă şi avându-i ca autori pe istoricii Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătraşcu, intitulată, în aceeaşi manieră explicită „Aspecte ale vieţii cotidiene din Gorj în mărturii ale vremii (1938 – 1947)” şi scoasă la Editura Sitech din Craiova în 2011, sub îndrumarea la fel de prestigioasă a profesorului universitar doctor Ioan Scurtu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România. Lucrarea redactată atât de minuţios, în regim de autentică cercetare ştiinţifică, de Adriana-Simona Peptan, are întâi şi întâi meritul de a fi scos din uitare inedite contribuţii ale unor condeieri din Gorjul de altădată, reflectori ai faptelor şi evenimentelor uneori cruciale în epoca interbelică. Stilul autoarei ne propune o retorică exactă, deşi înfăşurată în faldurile unei ceremoniozităţi uşor glisate înspre sacrificialitatea inerentă marilor, jertfelnicilor făuritori de istorie.Trăsăturile vieţii politice româneşti, în perioada interbelică, ca obiectiv urmărit cu tenacitate, cu o pasiune rar întâlnită de adevărat (re)cititor diacronico-sincronic, – cum ar remarca Matei Călinescu – ni se relevă azi ca posedând un fel de comori ascunse pe nedrept, încât o întreprindere, oarecum originară, precum cea a Adrianei-Simona Peptan, retrezeşte interesul pentru trecutul local, practicând lectura atentă ca metodă de recuperare a înţelesului ficţionalizat, căzut din exoteric în esoteric şi descojind nuclee vădite a nu-ţi fi pierdut incandescenţa şi violenţa primare, de vulcan nestins încă ci doar în aparentă adormire. Construind meticuloasă, explorând încordată, cu o luciditate mereu într-un exerciţiu mai degrabă hermeneutic decât pur descriptiv, autoarea „Consideraţiilor privind evoluţia vieţii politice gorjene în perioada 1918 – 1938” se lansează în diverse restructurări de semnificaţie, pledând cu o convingătoare posedare a instrumentelor aferente unei asemenea elaborări – cităm – „cu conştiinţa deplină a răspunderii, ce este legată de ea”. Calităţile de a face un portret – şi mă refer eu însumi acum, ca analist cu îndelungată experienţă, ca practicant al artei portretului, ca unul care am muncit şi mai răspund încă de „Gorjeanul”, în calitate de consilier editorial, acţionar şi membru în consiliul de administraţie – arătate de Adriana-Simona Peptan sunt admirabile. O să trec concret la recompunerea tabloului creionat cu acribie de tânăra publicistă (şi scriitoare în subsidiar) chiar ziarului „Gorjanul”, organ independent cu caracter cultural, care a reprezentat în perioada interbelică tribuna de afirmare a intelectualităţii mic-burgheze şi săteşti din judeţul Gorj, în scopul mobilizării tuturor forţelor la ridicarea nivelului cultural-ştiinţific al satelor. Cel care l-a impus cu atâta impetuozitate s-a numit Jean Bărbulescu. Acesta – cităm – “a fost un talentat publicist, om de mare omenie şi neobosit cărturar, care a căutat a se delimita de luptele politice pline de venin (s.n.), dorind să fie numai aducător de veşti şi să se bizuie numai pe sprijinul cititorilor”. Aşa s-a şi întâmplat căci „publicaţia a ştiut să îmbine specificul regiunii cu informaţii de interes mai larg din toate domeniile”. Şi “ca organ de presă independent (s.n.), a cuprins timp de peste două decenii editoriale captivante, rubrici din sfera vieţii economice sociale, politice, culturale. Când, totuşi, cedează presiunilor politicului, “Gorjanul” prezintă activitatea guvernelor interbelice, sintetizând acţiunile acestora de pe poziţii de cele mai multe ori neutre. Într-o fascinantă, într-o dinamică aproape documentar-cinematografică, derularea în cascadă, a evenimentelor inventariate şi exploatate – repet – cu o răbdătoare aplecare asupra paginilor îngălbenite de vreme, a sfârşit prin a mă captiva realmente. Maniera de abordare a Adrianei-Simona Peptan se circumscrie unui areal auctorial în care s-au exprimat strălucit şi aleşi gorjeni de ispravă, cu un orizont intelectual de invidiat, precum: Ion Mocioi, Ion Cepoi, Dorin Brozbă, Zenovie Cârlugea, Gabriela Popescu, Dumitru Dănău, Zoia Elena Deju, Olimpia Bratu, Gheorghe Calotoiu, Vasile Marinoiu, Cosmin Vilău, Ion Predoşanu, Ion Căpruciu ş.a. Îmi place să cred că ne aflăm şi noi, generaţia încă în stare de a se exprima coerent şi pertinent pe pragul dintre relativ şi absolut, adică dintre trecut şi viitor, uitându-ne mereu peste umăr înapoi şi scrutând, cu speranţă către înainte. Din când în când, vom avea plăcerea, mulţumirea de-a consemna, cum procedez eu în articolul de faţă, întru neuitarea cărţii ce s-a scris.
Ion Popescu-Brădiceni, Doctor în litere al Universităţii din Craiova
