Ca la noi, la nimeni – Tăiatul porcului de pe listă!

Motto: „Și pe porc îl taie, dar pentru asta el nu e un martir. Și n-ar fi chiar dacă ar cere el să-l taie”. – Aforism celebru de Nicolae Iorga, Din Cugetări

Titlul nu-i original chiar deloc și era pe buzele tuturor glumeților încă dinainte de Marea Învălmășeală din Decembrie 1989, și se referea chiar la porcul pe care gospodarii nu-l tăiau de Sfintele sărbători ale Crăciunului pentru simplu motiv că, săraci cum erau, nu-l aveau în bătătură și nu se puteau bucura de obiceiul tăiatului porcului, de pomana porcului și, deci, nici de tradiționalele preparate din porc, care le-ar fi umplut cămările cu afumături, printre care și gustoșii cârnați, denumiți prin Gorj și trandafiri, dar nici toba, boșomeții, sângereții de fiert în sarmale, untura la borcan cu cârnați, costița afumată ori mușchiulețul cel gustos. Iar ceafa de porc n-o vedeau deloc, așa cum nu-și vedeau nici măcar propria ceafă!
SATE ÎMBĂTRÂNITE, FĂRĂ FORȚĂ DE MUNCĂ. Dar vremurile acelea, în care aproape fiecare gospodar avea câte un porc, pentru a-l tăia de Crăciun, au apus demult. Lumea satului a îmbătrânit și s-a împuținat numeric. După 1990, odată cu acea nenorocită restitutio in integrum, adică restituirea în întregime a terenurilor agricole, a dispărut lucrarea agriculturii pe mari suprafețe. Satele s-au umplut de petice de pământ nelucrate. Nu mai avea nici cine să le lucreze și, mai ales, nici cu ce!
Plugurile fuseseră cedate „de bună voie”, dar de fapt forțat la intrarea în 1962 în CAP-uri, AGROMEC-urile, urmașele fostelor Stațiuni pentru Mecanizarea agriculturii, dispăruseră și ele, boii nu mai existau și nici cai nu mai avea oricine. Cei tineri și cei încă în puterea au plecat în străinătate pentru un trai mai bun și salarii mai mari.
TERENURI AGRICOLE STERPE. Pur și simplu, țara s-a umplut de petice de pământ, ori curele de pământ sau chiar tarlale ceva mai mari dintre care doar ici colo sunt și câteva lucrate pentru agricultura de subzistență. Numărul vacilor de lapte, care mai dădeau și viței de prăsilă ori pentru tăiat, s-a diminuat puternic și el.
La mine, la Peștișani, în Blendoi, cum i se spune străzii asfaltate ce duce spre Hobița Titanului Constantin Brâncuși, creatorul sculpturii moderne universale, pe o rază de 200 metri, mai există un singur gospodar, Nicolae Blendea, care mai crește porci. La toți ceilalți, porcii au fost tăiați de pe listă. Mă rog, a crește astăzi porci este și extrem de costisitor – boabele de porumb, tărâțele și ce mai mănâncă porcii sunt foarte scumpe -, dar și munca ori grija creșterii porcilor nu este deloc ușoară. Și, de la o vârstă, din ce în ce mai greu de făcut.
ÎNAINTE DE IGNAT. Oricum, tăiatul porcului – conform tradiției – se face de Ignat, o zi specială din săptămâna premergătoare Crăciunului. Dar, din pricină că oamenii satului nu mai au ce să le dea să mănânce bietelor dobitoace, tăiatul porcului se face cu mult mai devreme.
ION PREDOȘANU

P.S. SĂ MAI ȘI RÂDEM, AMAR. Într-o caricatură a talentatului artist grafician Puiu Găzdaru, din Jurnalul Național, sobrul domn prim-ministru al României, Nicolae Ciucă, apare cu obișnuiții ochelari pe nas și cu mâinile la spate. Întâlnindu-se cu o bătrânică ce trăgea după ea un cărucior cu o butelie, îi zice: MAMAIE,TREBUIE RESPECTAT PRINCIPIUL SOLIDARITĂȚII: DACĂ NEMȚII SAU FRANCEZII NU AU GAZE…” La care bătrânica slabă și gârbovită, cu un batic negru pe cap, ca semn de doliu, îi răspunde: NU LE DAU BUTELIA NICI MOARTĂ! (Ion Predoșanu)