Satul Iași – Gorj, din comuna Drăguțești, este o veche așezare rurală vecină la nord cu localitatea Romanești, care aparține de municipiul Târgu Jiu. De-a lungul existenței, acesta a aparținut de comuna Romanești, apoi a devenit comună, pentru ca începând cu anul 1968 să facă parte din actuala comună Drăguțești.
Biserica din acest sat, a cărei construire a început în anul 1896 și s-a sfințit la data de 6 august 1908, are hramul “Schimbarea la față”, hram pe care locuitorii l-au sărbătorit de la data sfințirii bisericii și până în prezent. În fiecare an, până la venirea comuniștilor, după slujba ținută de preotul bisericii, localnicii veneau cu mâncarea pe care o pregăteau acasă, dar și cu băutura, pe care le așezau pe mesele întinse în poiana din spatele bisericii. La aceste mese se așezau, mai întâi, oamenii care veneau din satele învecinate la acest hram. Apoi, seara, locuitorii satului invitau rudele acasă unde petreceau până seara târziu.
La aceste hramuri veneau cunoscute formații de lăutari din satele Ceauru, Lelești, Peșteana, care distrau participanții la hram cu hore și sârbe. Această tradiție a hramurilor, cu acest obicei al meselor cu bucate din poienile bisericilor, a dispărut cu timpul și a rămas doar obiceiul formațiilor de lăutari, care în ziua hramului veneau prin sat și cântau pe la locuitorii care îi invitau la casele lor, iar seara mergeau în anumite locuri din sat, unde existau poieni cu iarbă, și interpretau hore și sârbe. La un moment dat a dispărut și acest obicei, iar în prezent locuitorii serbează hramul satului, fiecare la casa lui, invitând rudele și prietenii.
Schimbarea la Faţă a Domnului, socotită zi de hotar pentru vară, este sărbătorită de credincioşi pe 6 august și este considerat unul dintre marile praznice ale creştinătății, fiind dezlegare la peşte pentru cei care au postit. Lucrările teologice (Evangheliile după Luca, Matei și Marcu) spun că Schimbarea la Faţă a Mântuitorului reprezintă data la care Iisus, împreună cu trei dintre mucenicii cei mai apropiaţi, Petru, Iacob si Ioan, au urcat pe muntele Tabor . Pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe ca zăpada. Imediat, însă, au avut parte de un alt lucru neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii proroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie, spun scrierile teologice.
Dar să revin la biserica din satul Iași-Gorj, cu hramul “Schimbarea la Față”, și asta pentru faptul că această biserică, fără să aibă cimitir în jurul ei, a fost martora unor importante evenimente din viața locuitorilor satului și comunei Iași pentru multe generații de locuitori. Aici s-au botezat, s-au căsătorit și tot de aici au plecat pe ultimul drum, de-a lungul timpului, mii de locuitori.
Existența acestei bisericii din satul Iași este menționată în “Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România I-Țara Românească Vol I- A-L”, autor Nicolae Stoicescu, editată de Mitropolia Olteniei în anul 1970, unde la pagina 279, referindu-se la IAȘI, jud. Gorj, este consemnată existența unei biserici din sec.XVII, reclădită în 1908 și în sprijinul acestei afirmații sunt citate o serie de surse, cum ar fi: Bauer, p.214 [bis. sec. XVII], Ioshi; AMO (Anuarul Mitropoliei Olteniei), 1941, p.370 [bis. nouă în locul celei de lemn]; Ștefulescu Al., Gorjul, p.200. Așadar, în secolul XVII este consemnată existența pe locul actualei biserici “Schimbarea la Față” existența unei biserici de lemn, “năruită de bătrânețea vremurilor”.
Biserica a făcut parte din Parohia Măldărești, biserică parohială fiind Biserica Măldărești, actuala capela-biserică “Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Măldărești, situat pe teritoriul fostului sat Zlășteni, desființat în anul 1968. Numele acestei parohii se trage de la “boierul Măldărescu care avea o moșie de 600 de pogoane la Iași, aceasta fiind ținută în arendă de Gheorghe Neamțu” .
Apoi, după ce starea acestei biserici – capelă s-a deteriorat considerabil, mai ales datorită luptelor care s-au dat aici în anul 1916, sediul parohiei s-a mutat la biserica “Schimbarea la Față”. Acest lucru este confirmat prin Adresa cu nr.129/4 martie 1919 a P. C. Protoiereu de Gorj transmisă preotului paroh Grigore Cornescu.
La solicitarea preotului Grigore Cornescu adresată P. C. Protoiereu al județului Gorj de a schimba numele parohiei din Măldărești în Iași, acesta răspunde prin adresa cu nr.1080/ iulie 1924 că este de acord cu schimbarea numelui parohiei din Măldărești în Iași. Această schimbare a devenit operativă prin Înaltul Decret Regal din 26 Ianuarie 1925 . Primul serviciu religios sub această nouă titulatură a parohiei a avut loc la data de 1 martie 1925 .
Biserica “Schimbarea la Față”, din satul Iași-Gorj, mai este importantă prin faptul că o parte din cei care au contribuit la înălțarea ei, ctitorii importanți ai ei, locuitori de seamă ai satului Iași-Gorj de odinioară, dar și unul din importanții preoți ai ei, împreună cu preoteasa și doi din copiii lor, își au mormintele în partea de răsărit a bisericii. Este vorba de Gheorghe Neamțu(n.1829 – d. în seara zilei de 9 iulie 1902 în satul Colibași, comuna Scoarța), unul din importanții proprietari de pământuri din satul Iași – Gorj de altădată.
Fiul lui, Constantin Neamțu (n.24 mai 1867 în satul Iași-Gorj, cel mai mare bancher al Olteniei interbelice, Președinte al organizațiilor PNL Gorj și PNL Dolj și parlamentar de Gorj, decedat în ziua de 5 decembrie 1952, în etate de 85 de ani, în închisoarea Jilava) se numără și el printre importanții ctitori ai acestei biserici, făcând și importante danii pentru această biserică în timpul vieții . Imediat după moartea tatălui, el a comandat în Craiova două monumente funerare din marmură albă pe care le-a amplasat, unul la Colibași, unde a decedat Gheorghe Neamțu, iar pe cel de-al doilea în partea de răsărit a bisericii “Schimbarea la Față” din satul Iași, unde locuia acesta. În același mormânt cu Gheorghe Neamțu își mai dorm somnul de veci, preotul Vasile Negrescu și preoteasa Ioana Negrescu.
Preotul Vasile Negrescu (n.1862 în Bălănești), hirotonit la 17 septembrie 1885, este menționat ca funcționând la anul 1885 la biserica parohială cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Iașii, dar și la bisericile “Nașterea Maicii Domnului” din cătunul Drăguțești, precum și la biserica “Schimbarea la față”, ultimele două biserici filiale ale primei, toate trei aparținând de parohia Măldăreștii. Ca studii avea Școala de gradul I. Preotul Vasile Negrescu se căsătorește cu Ioana Neamțu, născută în anul 1873, fata lui Gheorghe Neamțu, cunoscut proprietar de pământuri din satul Iași-Gorj, devenind ginerele acestuia. El a fost preot la parohia Măldărești, până în anul 1917, când a decedat, fiind în etate de 55 de ani. Fiind ctitor și preot al acestei biserici la data sfinții ei, în 1908, este de presupus că a fost înmormântat în mormântul lui Gheorghe Neamțu, socrul lui, mai ales că a decedat pe neașteptate.
Preoteasa, Ioana Negrescu, era fiica lui Gheorghe Neamțu și sora bancherului Constantin Neamțu. Ea a decedat la data de 2 februarie 1939, în vârstă de 68 de ani, adică la 22 de ani în urma preotului Vasile Negrescu, soțul ei. În autorizația de înmormântare, preotul Aristide Geamănu a scris: “Înmormântarea se va face în cav. Familiei Bis. Iași în ziua de 4 februarie1939, după ora 14”. Așadar, pr. Vasile Negrescu și soția lui, Ioana pr. Negrescu, sunt înmormântați, mai mult ca sigur, în mormântul unde se află Gheorghe Neamțu (Ioana Neamțu, soția lui, d. 1874, nu este înmormântată aici, biserica de astăzi nu exista, iar pe el l-au înmormântat aici, deoarece era principalul ctitor al bisericii). Este inexplicabil cum preoteasa Ioana Negrescu, care a decedat cu 22 de ani în urma pr. Vasile Negrescu nu i-a făcut o cruce care să marcheze locul unde este înmormântat, cum nici pentru ea nu s-a găsit nici un urmaș să-i facă o cruce, iar cel care putea să facă acest lucru era bancherul Constantin Neamțu. Este necesară și o precizare: Ioana Neamțu, prima soție a lui Gheorghe Neamțu, a decedat la 40 de ani, în anul 1874. La acea dată biserica “Schimbarea la Față” nu era construită și ea a fost înmormântată în cimitirul bisericii Măldărești.
Alături de mormântul în care se află cei 3 menționați mai înainte, se mai află încă două morminte. Unul din acestea este cel al fiicei lui Vasile Negrescu și al Ioanei Negrescu, Margareta Negrescu(n.1897 – d.1921), căsătorită Marinescu, decedată în etate de 24 de ani.
Cel de al doilea mormânt este al lui Constantin Negrescu(n.1885 – d.1939), el fiind primul copil al familiei Pr. Vasile Negrescu. Acesta era nepotul de soră al bancherului Constantin Neamțu, născut în satul Iași-Gorj și stabilit în Craiova unde înființase Banca Comerțului.
“Constantin Neamțu a fost primar al Craiovei în 1923-1924, funcție pe care a încredințat-o apoi nepotului său Constantin Negrescu, acesta fiind primar între 1924-1926. Înainte de a fi primar, Constantin Negrescu a fost funcționar la Banca Comerțului și devotat trup și suflet unchiului său. De altfel, Neamțu l-a ajutat să facă carieră politică. În 1927-1928 el a fost prefect de Dolj, apoi deputat între 1933 – 1937, primar numit al Craiovei între 1934-1937 și primar ales între 1937-1938. A fost un om onest, a murit sărac și dator. Cunoscând situația, Constantin Neamțu i-a acordat o pensie viageră soției lui Negrescu” . Probabil, așa se explică faptul că acesta a ales să-și doarmă somnul de veci în spatele Bisericii din Iași-Gorj, alături de sora sa, Margareta Negrescu, și de bunicul lui, Gheorghe Neamțu.
La intrarea în biserică, în partea stângă a acesteia, au existat până acum vreo două luni două morminte importante pentru istoria satului Iași – Gorj. Unul din acestea era al lui Tănase Toltea, decedat în anul 1919, cel care în anul 1896 a cedat Parohiei Iași terenul pe care s-a construit biserica “Schimbarea la Față”. Mormântul era marcat printr-o cruce simplă, din mozaic, făcută de Pantalir Pătruț din Drăguțești, pe care scria: Ridicată de S (adică Stanca) Buță, mama acesteia, Stanca Toltea, era soră cu Maria Toltea, cele două fiind fetele lui Tănase Toltea.
Cel de-al doilea mormânt, marcat tot printr-o cruce de mozaic, era al eroilor din comuna Iași – Gorj căzuți în lupta pentru întregirea patriei(războaiele din anii 1916-1918 și 1941-1945). Tabloul cu numele acestora se găsește în interiorul bisericii.
În acest an, la biserica “Schimbarea la Față” au avut loc importante și necesare lucrări de amenajare finanțate de Primăria comunei Drăguțești. Din păcate, aceste lucrări, lăudabile și necesare, au dus la dispariția celor două morminte de care am făcut vorbire. Chiar dacă urmașa lui Tănasie Toltea, Marieta Petrică, i-a făcut o nouă cruce, montată lângă cea veche, mutarea acesteia în partea de răsărit a bisericii nu are nici o semnificație atâta timp cât decedatul Tănasie Toltea nu este sub această cruce.
Iată de ce am considerat că este necesar, ca în această zi de mare sărbătoare să reamintesc numele celor de mai înainte și să îl rog pe actualul preot al Parohiei Iași, Preot paroh Draica Vasile, ca de acum înainte, cel puțin la marile sărbători ale ortodoxiei, să pomenească și numele acestor importanți locuitori de odinioară ai satului și comunei Iași – Gorj și să acorde importanța cuvenită mormintelor acestora. Și, alături de ei, să pomenească și numele eroilor comunei Iași, aflați într-un Tablou al eroilor din interiorul bisericii. Pentru satul Iași – Gorj, numele celor menționați mai sus este sinonim cu istoria unei părți din actuala comună Drăguțești.
Aș vrea să remarc, în finalul acestui articol, acțiunea Primăriei comunei Drăguțești, a primarului Ion Dumitru Popescu, de a reabilita fosta clădire în care a funcționat până în anul 1968 Primăria comunei Iași, care în anul 2025 împlinește 100 de ani de existență, precum și clădirea Căminului cultural din comuna Drăguțești, cu păstrarea, pe cât posibil, a arhitecturii inițiale a celor două clădiri.
În afara acestor două clădiri, mai așteaptă ajutorul Primăriei Drăguțești și alte obiective de referință din vremurile de altădată ale satelor actualei comune Drăguțești. Este vorba, între altele, de Biserica Monument Istoric din satul Cârbești, de Cișmeaua din punctul “La Corbeanu”, ridicată pe cheltuiala proprie de locuitorul Nicolae Năstăsoiu în anii 1927-1929, declarată monument istoric și aflată într-o stare avansată de degradare, precum și de Cișmeaua din punctul “La Cocoană”, aflată la răsărit de șoseaua Cârbești – Tâlvești, construită după cel de Al Doilea Război Mondial prin grija și truda locuitorului Bogdan Vasile și “capturată” în prezent de un fost om al legii.
Există numeroase obiective (casele monument istoric din satul Urechești, biserica veche din același sat, fântâni foarte vechi) în satele comunei Drăguțești, care, dacă ar fi restaurate, ar putea deveni obiective turistice, sporind interesul excursioniștilor pentru vizitarea comunei Drăguțești. Mai multe informații despre trecutul satelor ce compun actuala comună Drăguțești se află în cartea “Pe urmele trecutului – file din istoria satelor comunei Drăguțești”, Fundația – Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023, autor Onisifor Olaru.
Istorie fără repere nu există, după cum nu există prezent fără trecut.
Prof. univ. dr. ing. Onisifor Olaru
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Tabor., Muntele Tabor se aflǎ în partea de sud a regiunii istorice Galileea, Israel, la vest de valea Jezreel, 17 km vest de Marea Galileei. Ajunge la o altitudine maximǎ de 575 metri.
2. Alexandru Missirliu., Din amintirile descendenților familiei Neamțu, Muzeul Județean Gorj “Alexandru Ștefulescu”, Târgu Jiu, LITUA, studii și cercetări IX, Editura “Rhabon”, Târgu Jiu, 2003, p.371;
3. Fond parohia Iași, Registru de intrări – ieșiri pe anii 1915 – 1925.
4. Fond Parohia Iași, Registru de intrări – ieșiri pe anii 1915 – 1926;
5. Fond parohia Iași, Registru de intrări- -ieșiri pe anii 1906 – 1926, p.94;
6. Fond parohia Iași, Registru de prezență și lucrări al parohiei Măldărești – Iași, Serviciul religios din data de 1 martie 1925, document fără număr de înregistrare;
7. Onisifor Olaru., Pe urmele trecutului – file din istoria satelor comunei Drăguțești, Scrisul Românesc Fundația – Editura, Craiova, 2023.
8. Sfînta Episcopie a Rîmnicului Noul Severin., Anuarul pe anul 1900, București, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, 1899, p.153;
9. Paul Rezeanu., Craiova-orașul celor o mie de milionari-(Istoria Craiovei între 1800-2000). Editura Info, Craiova 2017, p.181.
