Augusta Lazarov spune în cel mai nou număr al revistei „Tangou” povestea căsniciei ei fericite, dar şi a dureroasei despărţiri de Valeriu Lazarov, pe care destinul l-a smuls, mai devreme decât se aştepta oricine, de lângă toţi cei dragi lui.Dacă eu eram acasă, el era la birou, în mintea mea. Dacă eu eram la birou, însemna că el era undeva la o întâlnire în oraş, şi încercam să mă conving pe mine că e, pur şi simplu, un vis urât. Şi că dintr-o clipă în alta trebuie să mă trezesc din visul ăsta şi să revin la realitatea care îl includea pe el, lângă mine. Era mai uşor, gândindu-mă în felul asta, peste zi. Numai că, o dată cu venirea serii, era teribil, pentru că el trebuia să fie acolo, lângă mine, acasă. Şi nu era. Şi atunci trebuia să mă trezesc la realitatea dură, trebuia să accept ce se întâmplase. Nu ştiu, nici acum nu pot să accept ideea morţii lui, dar va veni o zi în care va trebui să o accept şi să mă împac cu gândul că, la un moment dat, o să ne întâlnim în altă dimensiune, într-o altă realitate”, a declarat Augusta Lazarov.
