Arnica este o plantă perenă, care creşte în regiunile montane. Are flori asemănătoare margaretelor, galben-aprins, care înfloresc vara pe tulpini lungi şi păroase. Frunzele sunt ascuţite şi dispuse radial în jurul bazei. Numele provine, se pare, din cuvântul grecesc „arnikos” – pielea mielului.Florile se culeg în iunie şi iulie şi se usucă rapid şi stau la baza a numeroase preparate, de obicei tincturi şi extracte.
Compoziție: lactone sesquiterpenice antiinflamatorii (helenalina), flavonoide
Acţiune: antiinflamatoare, antiseptică
Indicaţii terapeutice: răni, contuzii, luxaţii, ameliorarea durerilor reumatice, imunitate scăzută, dureri de sâni, abcese, artrită, infecţii bacteriene şi fungice
Administrare:
În tratamentul vânătăilor se foloseşte tinctura, care se prepară în felul următor: se toarnă jumătate de litru de alcool 70% peste 50 de grame de flori proaspăt culese.
Se sigilează amestecul într-un recipient de sticlă şi se lasă la soare sau într-un loc călduros timp de cel puţin o săptămână, după care se filtrează şi se aplică pe locul afectat.
Precauţii şi contraindicaţii
Arnica este destinată doar uzului extern; preparatele nu trebuie aplicate niciodată în jurul ochilor şi gurii, nici pe rănile deschise.În cazul contactului cu o rană deschisă, aceasta trebuie spălată cu apă distilată din abundenţă.Este categoric contraindicată copiilor sub 3 ani.Conţinutul sesquiterpenoid poate produce alergii cutanate, de aceea este bine să efectuaţi un test alergologic înainte de a o utiliza. Opriţi imediat tratamentul la primul semn de iritaţie; iritaţia ar trebui să dispară treptat.
Alexandra Cruceru
