Studii și eseuri de critică și istorie literară
(Editura Fundației Constantin Brâncuși, 2013)
Abordările critice și istorico-literare din lucrarea de față provin din varii etape ale scrisului nostru, unele din anii ’80, altele de după 2000 până în vremea mai apropiată. Recitindu-le, nu le-am găsit afectate de timp, mai ales ca gust estetic și îndeosebi ca mod de «a pune problema», de a sugera căi de acces ori noi ipoteze interpretative.
Dar nu această impresie pro domo constituie punctul forte al studiilor și eseurilor de față, ci valoarea absolută a operelor despre care scriem, situată dincolo de «mode și timp», dimensiune axiologică ce nu ne-a împiedicat/inhibat în nici un fel, dimpotrivă ne-a incitat să căutăm unghiul de perspectivă potrivit în dezvoltarea unor intuiții proprii și convingeri privitoare la problematica și sensurile mai adânci ale operelor studiate. Și aceasta nu într-o abordare autarhică, ruptă de un context mai general, ci în legătură cu întreaga rețea tematică și motivică a operei în ansamblu, încredințat fiind că sensul oricărui demers interpretativ se răsfrânge și asupra altor componente ale creației, luminând reliefuri diferite ale universului artistic scriitoricesc.
A te fixa la o temă, a urmări o anumită problematică, a stabili anumite structuri și «figuri» ori mesaje ale spiritului creator este o întreagă și pasionantă poveste, ceea ce înseamnă totodată și un exercițiu hermeneutic de afinitate cu specificitatea universului artistic investigat, de intrare în rezonanță atât cu ideatica, cât și cu referențialitatea implicită a operei.
Dincolo de concentrarea oarecum limitată, ce au necesitat-o unele din abordările critice și istorico-literare de față, fiecare din acestea ar putea genera dezvoltări monografice mai ample, dovadă că, în cadrul mai general al universurilor artistice respective, subiectele și temele urmărite de noi nu sunt secundare ori marginale, ci posibili vectori de restructurare a conținuturilor respective, de înțelegere mai profundă și nuanțată a operelor ori a mentalității psiho-artistice ce a prezidat conceperea lor. Dar, cum timpul nu-ți permite să te extinzi decât în forme acceptabile, ne mulțumim cu ideea că, meditând asupra acestor subiecte, am putut pătrunde în realitatea specifică a laboratorului de creație, identificând pulsația esențialului în tot atâtea «eșantioane», relieful sufletesc ori deschiderile unor orizonturi spirituale mai largi conforme cu ideatica operelor investigate.
Nu avem pretenția de a fi exhaustivi în aceste abordări, dar nutrim convingerea că în demersul nostru am jalonat anumite aspecte, fie că acestea privesc dimensiunea și problematica operelor, fie că evidențiază un anumit moment biografic din viața scriitorului respectiv, toate însă fiind într-o relație de comunicare și interdependență, de interferare și completitudine în planul creației.
Adresându-ne unor aspecte cultural-literare, subiecte și teme din varii epoci, am intenționat a realiza un panopticum de opțiuni estetice, sugerând totodată caracterul exhortativ de «vade mecum» în itinerantele noastre abordări critice și istorico-literare. Ele vin să completeze tabloul opțiunilor noastre estetice din cărți de sine stătătoare dedicate unor titani ai culturii și spiritualității românești (Mihai Eminescu – mitograme ale dacoromânității, 2011; Alexandru Macedonski – Palatul fermecat. Eseu asupra barocului macedonskian, 1997; Lucian Blaga. Dinamica antinomiilor imaginare, 2005; Tudor Arghezi și spiritul Olteniei, 2008; Brâncuși – orizonturi critice, 2009 ș.a.)
Studiile și eseurile din această carte privesc, în mare, aspecte ale clasicității noastre din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, G. Coșbuc), dar și realizări de substanță ale scriitorilor din perioada modernă (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade ș.a.), la care s-au adăugat contribuții ale unor scriitori din generații și promoții postbelice (de la Nicolae Labiș, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Gheorghe Grigurcu la Ioan Flora, Daniel Turcea, Nicolae Tzone ș.a.). Parțial sau integral, unele au fost publicate în „Luceafărul”, „Ramuri”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Portal-Măiastra” etc., revăzute fiind acum atât conținutistic, cât și din punct de vedere stilistic.
Departe de a intenționa, așadar, tablouri complete de valori, am reținut, în cadrul fiecărei epoci / generații/ promoții, însă, după cum se poate constata, doar câteva nume. E vorba de autori dintre cei mai reprezentativi, și pentru clasicitate, și pentru modernitate, și pentru neo- ori postmodernitate. Sunt valori sigure ce nu pot lipsi, așadar, din nici un tablou de gen, cu atât mai puțin dintr-o istorie literară fundamentată pe estetic.
Ne place să credem că, prin aceștia, putem evidenția atât valoarea în sine a operei lor, cât și elemente structural-estetice, diferența specifică și spiritul eponim al perioadelor și generațiilor respective.
Zenovie Cârlugea
