După ce sâmbătă am avut Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, în Duminica de dinaintea praznicului Înălţării Sfintei Cruci a fost resfinţită Biserica Mănăstirii Logreşti, într-un cadru natural de o frumuseţe aparte în care s-a oficiat Sfânta Liturghie de către Înalt Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Cu acest prilej a fost săvârşit şi praznicul pomenirii Sfinţilor Părinţi, Ioachim şi Ana, ai Născătoarei de Dumnezeu, în prezenţa autorităţilor locale în persoana d-lui Primar Ion Băluţă, dar şi a autorităţilor judeţene, prin prezenţa d-lui Preşedinte Ion Călinoiu. Au luat parte la festivitate câteva sute de credincioşi veniţi din comunele învecinate, unii sosiţi cu maşinile de pe cuprinsul întregului nostru judeţ, iar alţii chiar din Dolj, deoarece au fost hirotonisiţi cu acest prilej şi doi slujitori ai altarului din judeţul învecinat.
“Gânduri de mulţumire către toţi cei care au ajutat Mănăstirea aceasta…”!
După ce au fost acordate gramate monahiei stavroforă Fevronia Nuţă, cea care, cu timp şi fără timp se străduieşte să rezolve problemele obştei monahale, au mai primit diplomă Primarul Ioan Băluţă, d-na profesor-soră Cozma Emilia, domnii Viorel Niţă, ing. Tudor Romulus, socotiţi oameni stăruitori harnici şi inimoşi care au sprijinit lucrările de restaurare a mănăstirii, iar în cuvântul adresat credincioşilor, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Dr. Irineu, a subliniat printre altele: “În această sfântă zi de Duminică, în care îi cinstim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, să ne îndreptăm gândurile de mulţumire către toţi cei care au ajutat ca să se întemeieze aici Mănăstirea aceasta, şi cei care au contribuit pentru refacerea acestei sfinte mănăstiri: părinţi, călugări, mitropoliţi, episcopi, oameni mireni de bună voinţă şi de credinţă, maici-surori! Pe toţi aceştia îi pomenim întotdeauna în sfintele rugăciuni şi ne rugăm pentru ei, zi şi noapte, ori de câte ori se face slujbă în această sfântă biserică. Chiar ctitorul, sau unul dintre ctitorii acestei mănăstiri, boier de aici din zonă, a zidit mănăstirea, după aceea a devenit preot şi apoi călugăr, şi cred că este în rândul sfinţilor, pentru că el şi-a făcut datoria şi în lume! Şi-a făcut datoria şi în viaţa călugărească, şi-a făcut datoria şi ca monah, şi a ajuns ca să fie răsplătit de Dumnezeu în Împărăţia Cerească, drept dovadă că zidirea lui a rămas, lucrarea lui o avem, ca noi să venim aici, să ne rugăm, să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile pe care ni le-a dat nouă!”! Amintim că Mănăstirea Logreşti este aşezată în partea dreaptă a râului Amaradia, la distanţă de 1 km de această apă care acum a secat, în marginea pădurii, într-un “colţ de rai” în care şi-a “zidit” ctitoria preotul Ion Tăndănescu, stareţ al sfântului aşezământ în perioada 1769-1772, cel care înainte de a ajunge la mănăstire a fost preot mirean în satul vecin Frunza, fost Tăndăleşti. De altfel, Ion Tăndănescu, devenit ulterior ieromonah cu numele Iosif, pe bună dreptate fiind considerat unul dintre principalii ctitori ai aşezământului care a şi fost ca metoh al Episcopiei de Râmnic, alături de un alt ctitor, Costache Padina, cel care face în anul 1785 un nou act de închinare a ctitoriei sale către Episcopia Râmnicului. După multe încercări de restrişte prin care a trecut sfânta mănăstire în decursul timpului, la 17 noiembrie 1940, biserica a fost resfinţită, aşezându-se atunci şi hramul actual “Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana”, iar după decembrie 1989, la iniţiativa vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, pe atunci Mitropolit al Olteniei, s-a reluat viaţa monahală care s-a menţinut la Logreşti sub formă de schit, prin venirea unor măicuţe din obştea Mănăstirii Polovragi, pentru ca din 1992 aşezământul să redevină mănăstire de sine stătătoare. De altfel Întâistătătorul Mitropoliei oltene a mai menţionat că Mănăstirea Logreşti: “Are şi un hram deosebit: Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, Naşterea căreia am serbat-o sâmbătă ca fiind prima sărbătoare a anului bisericesc, una dintre cele mai importante sărbători, care se prelungeşte şi în această zi, pentru că ori de câte ori o pomenim pe Maica Domnului, ne amintim şi de sfinţii ei părinţi, Ioachim şi Ana. Maica Domnului n-ar fi venit pe lume, dacă n-ar fi fost părinţii ei, iar în toţi trei, Maica Domnului, Ioachim şi Ana regăsim buna împlinire a voinţei Lui Dumnezeu, care este împlinirea Tatălui Ceresc, a planului Dumnezeiesc, iar din PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu, va să se nască la împlinirea vremii Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Astfel, pomenindu-i pe părinţii Ioachim şi Ana, vorbim şi despre strămoşii Domnului nostru Iisus Hristos! Prin această sărbătoare suntem în mijlocul familiei creştine, în mijlocul neamului Lui Dumnezeu, suntem ca la noi acasă, pentru că nici noi nu ne despărţim de cei pe care îi cinstim cu adevărat, părinţii Maicii Domnului. Ori de câte ori ne rugăm la ei, şi noi ne simţim, ca şi Maica Domnului, copii ai sfinţilor Ioachim şi Ana! Părinţii pe care îi sărbătorim astăzi, chiar dacă sunt ai Maicii Domnului, îi considerăm şi ca părinţi ai noştri”!
“Mulţumim Lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată”!
Aşa cum preciza Monahia Fevronia Nuţă, stareţa Mănăstirii Logreşti, ridicată în această Duminică la rangul de stavroforă, poate ca un imbold spre desăvârşire pentru o fire destoinică şi modestă, dar care îndrumă şi rânduieşte cu pricepere obştea Mănăstirii Logreşti, ce numără 16 rugătoare întru Hristos, lucrările de refacere a sfântului lăcaş au durat aproape patru ani de zile, iar fondurile băneşti necesare reparaţiilor au fost asigurate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean Gorj, Primăria şi Consiliul Local Târgu-Logreşti. Pentru a face posibilă această sărbătoare, au fost realizate lucrări de restaurare a picturii din interiorul bisericii, reparaţii la hidroizolaţia bisericii, precum şi schimbarea pardoselii şi a acoperişului vechi al bisericii cu unul din tablă de alamă. În încheierea cuvântării sale, Mitropolitul Olteniei a subliniat că “Mulţumim Lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată care ne-a adus ca să fim la această sfântă Mănăstire şi să participăm la Sfânta Liturghie. Felicităm pe toţi cei care au contribuit la înfrumuseţarea sfântului lăcaş, şi rugăm pe Bunul Dumnezeu ca să le răsplătească lor însutit şi înmiit. Nu le rostim numele la fiecare, pentru că Dumnezeu ştie râvna fiecăruia şi osteneala fiecăruia, de aceea, spunem: pomeneşte-i Doamne, pe cei ce iubesc buna podoabă a Casei Tale! Din această sfântă biserică şi noi putem să exclamăm şi să spunem asemeni Apostolului Petru: mare este taina credinţei! Aici a fost o mănăstire, de multe veacuri, de mulţi ani, însă timpul a făcut să treacă aproape uitată de toată lumea, numai că acum 20 de ani această biserică renaşte, se ridică iarăşi ca să fie vatră monahală, să fie mănăstire de maici care să se roage pentru toţi credincioşii care trec pe aici, care trimit pomelnice şi rugăciuni, pentru toţi cei care Îl mărturisesc pe Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat”!
Profesor, Vasile GOGONEA
