La biserica din Câmpofeni, prietenii care mai sunt în viaţă, intelectuali, ucenici ai maestrului, conducători ai instituţiilor culturale din Târgu-Jiu, fiul ilustrului dascăl, Augustin, fiica, Ana, alte rude apropiate au depus coroane de flori, buchete de flori şi au aprins lumânări la mormintele celor care au fost Jean Rădoi şi Titu Rădoi.
De la sfântul lăcaş, unde s-au făcut şi fotografii de grup, s-a mers la Şcoala Primară ”Vasile Cărăbiş” din Câmpofeni, unde micuţii şcolari, îndrumaţi de învăţătoarea lor, au prezentat un scurt program literar-artistic alcătuit din recitări având ca tematică sărbătorile creştine de iarnă (Crăciun, Anul Nou, Bobotează) dar şi din cântecele specifice anotimpului hibernal.
Din afişul tipărit cu prilejul Memorialului ”Titu Rădoi”, magistrul ne privea cu acelaşi zâmbet iubitor şi cu aceeaşi lumină înţelegătoare în ochi parcă încurajându-ne.
În parteneriat, sub semnul devizei ”Să nu ne uităm valorile!”, Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu, director Viorel Gârbaciu, şi Primăria Arcani, viceprimar Dan Pupăză, au iniţiat o manifestare emoţională şi densă. De lăudat, participarea colectivităţii locale, în număr considerabil, sala de festivităţi a lăcaşului fiind arhiplină.
Tovarăşii din copilărie ai lui Titu Rădoi şi-au depănat amintirile despre învăţătură, despre teatru, despre viaţa de la ţară, despre muncile din gospodăriile proprii, despre sacrificiile îndurate pe dificilul drum al formării culturale, ştiinţifice, pedagogice şi critico-narative. Au vorbit: Dumitru Holt, Constantin Cheznoiu, Dumitru Dănău, Dumitru Giurgiulescu ş.a., mulţi dintre sătenii de faţă fiind actori pe scena Căminului Cultural Comunal şi jucând piesele scrise de nea Jean Rădoi.
Proiectul cultural nou inclus pe agenda C.J.Gorj, dedicat formatorului de destine literare şi artistice Titu Rădoi, de la a cărui trecere în eternitate s-a împlinit un deceniu, a fost moderat de domnul Viorel Gârbaciu, care a subliniat în dreptul personalităţii magistrului de la ”COLUMNA” meritele incontestabile în construirea şi promovarea unor foarte valoroşi scriitori şi plasticieni gorjeni, dar nu numai a acestora, alţi elevi de ai săi devenind ei înşişi profesori, ingineri, economişti, prosperi oameni de afaceri, fruntaşi ai Arcanilor în plan social, politic, economic, spiritual.
În deschidere, formaţia de solişti vocali şi instrumentişti, în frunte cu Ştefan Popescu, Marcel Parnica, Ion Drăgan, Victor Tiţa, a prezentat un încântător program musical-folcloric, bazat pe tradiţie şi pe continuitate, pe credinţă şi fidelitate faţă de cântecul popular gorjenesc. Au mai evoluat: Liliana Ciochină-Neoaga, Constantin Argint, Mihai Călăuş şi Adrian Pobirci. Vioara lui Marcel Parnica, elogiat cu ocazia celor cinci decenii de viaţă, fiu al vetrei Arcanilor desigur, şi de către Dan Pupăză, şi din partea lui Viorel Gârbaciu, care i-au înmânat două înscrisuri de onoare, a sunat magic, ne-a vrăjit cu acordurile sale pure şi exacte, unduitoare ca plaiurile mioritice, care le-au produs, fie pe-o adiere de vânt, fie pe un tril de ciocârlie.
După ce am început eu însumi seria discursurilor neoficiale, au continuat depănarea momentelor memoriale poetul Florian Saioc, cu un poem propriu; Spiridon Popescu, cu minunate clipe petrecute împreună povestite de la ”Columna”, care devenise un fel de biserică: şedinţele se ţineau, joia, la orele 19, cu o religiozitate neclintită; iar Titu Rădoi nu lipsea niciodată, căci avea în el o forţă uriaşă fizică, psihică, intelectuală, morală şi parcă nesfârşită; Ion Mocioi, care a evocat un Titu Rădoi nefericit, blocat în ascensiunea sa profesională şi creatoare, de regimul comunist, din pricina trecutului politic al tatălui, nea Jean Rădoi; dar şi un Titu Rădoi ca exemplar şef de cenaclu şi editor, ca adevărat îndrumător cultural (seria publicaţiei ”Gorjul literar” a rămas emblematică pentru judeţ şi pentru Oltenia), deşi urmărit de securitate în permanenţă, hăituit, obstrucţionat, placat cu o demenţă inexplicabilă; Vasile Ponea, despre altruismul şi nobleţea sufletească a lui Titu Rădoi şi cu un ”Colind” de sezon; Victor Tiţa colocvial, care a mărturisit întregii audienţe că este un autentic produs al lui Titu Rădoi, ca şi Maria Apostol de altfel, care avea un cult de templier pentru folclorul muzical-literar gorjean şi transilvănean, şi îl trăgea mereu după el ca pe un tezaur inestimabil, filon de aur al naşterii şi al supravieţuirii prin veacuri a poporului român, Adrian Frăţilă, cu marile sale poezii din ”La arat văzduhul”, Dumitru Dănău, care a retrezit în noi dubla factură spirituală de oltean şi ardelean a lui Titu Rădoi şi a ilustrului său tată Jean Rădoi,, apostol, dramaturg şi teatrolog de prestigiu naţional, victimizat dar victorios în luptele sale cu societatea interbelică şi postbelică. (a se vedea celebrul ”Cenaclu din fânar” din casa bătrânească a familiei din Câmpofeni); din nou Florian Saioc, cu un poem vesel ”De-ale vieţii”, dedicat lui Viorel Gârbaciu.
La Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru” Târgu-Jiu, domnii profesori Tache Rădoescu şi Carmen Mărgulescu au întâmpinat oaspeţii scriitori cu un excelent şi vibrant recital muzical tradiţional creştin de colinde oferit de grupul de colindători formată din elevii clasei a XI-a(solist la nai-Bogdan Ţucă; solişti vocali: Mateiu Roxana, Stoenoiu Cerasela).
Şcoala de literatură de la ”Columna” a fost reprezentată de poeţii Viorel Gârbaciu şi Spiridon Popescu şi fireşte de către cel care redactează reportajul de faţă, nepot şi fin al magistrului Titu Rădoi, dar şi fidel emul în triplu registru: critic, ştiinţific şi prozastic. Domnul Viorel Gârbaciu a reiterat idea că efectiv epoca inaugurată de columnişti a impus o generaţie care va rămâne în istoria Gorjului cultural şi literar, artistic, repet, ştiinţific, estetico-filozofic. Existenţial vorbind, Titu Rădoi a fost un model uman şi pedagogic, dar şi un exigent şlefuitor de caractere. În încheierea spiciului său Viorel Gârbaciu a recitat poeme din volumele sale ”Nebunii de lună plină” şi ”Copilul şi ţara”. Spiridon Popescu a specificat: ”opera scrisă a lui Titu Rădoi e impunătoare: ea însumează de fapt toate cărţile scriitorilor gorjului membri şi nemembri ai Uniunii Scriitorilor din România, în funcţie de caz şi de noroc, dar şi de vocaţie şi de talent.” Apoi a rostit câteva frumoase din creaţia-i lirică adunată în placheta antologică ”Diavol cu coarne de melc”.
În ceea ce mă priveşte i-am comentat ostil romanul ”Cântec mare de petrecut”, despre care am semnat o cronică în cel mai recent număr al revistei ”Caietele Columna”
(”Destinul individual şi istoria”, pag.4) şi i-am dedicat două poeme: ”În loc de Jurnal” şi ”Dialog peste lumi” din propriile lui ”Utopii (-i)reversibile”.
A încheiat Tache Rădoescu în acelaşi ton omagial, subliniind vasta arie de lectură şi pregătire a celui care a fost Titu Rădoi.
Ion Popescu Bradiceni
