În municipiul Motru, în cei 20 de ani de dezvoltare liberă, autorităţile municipale au creat condiţii pentru fiecare cult religios. Astfel, creştinii ortodocşi, care ani de zile nu avuseseră biserică, au catedrala lor; creştinii romano-catolici au şi ei o minunăţie de biserică de o frumuseţe şi
în acelaşi timp de o simplitate uluitoare, lângă care s-a ridicat complexul şcolar „Sf. Ioan”, cu sprijinul unei fundaţii din Anglia.
Toate bisericile din Motru au fost construite pe alte finanţări decât cele de la Consiliul Local, acestea fiind de regulă dirijate către construcţia de troiţe şi repararea bisericilor ortodoxe din satele aparţinătoare. Ceea ce este însă de remarcat este buna înţelegere a slujitorilor acestor 
biserici, întrucât nu s-a înregistrat nici un fel de tensiune iar respectul a mers până acolo încât, dacă în satul Ploştina, pe 24 iunie s-a prăznuit pentru ortodocşi Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, biserica romano-catolică a oficiat această slujbă sâmbătă 26 iunie. Mai mult decât atât, la şcoala „Sf. Ioan” orele de religie sunt predate de preotul ortodox Dan Zglobiu, deşi pe această şcoală este o mare bătălie, an de an, întrucât se învaţă intensiv limba engleză. Astăzi mă voi referi la întâmplarea creştină din 26 iunie. În interiorul bisericii romano-catolice „Sf. Ioan Botezătorul” să fi fost circa 200 de credincioşi, sărbătoarea în sine fiind chiar hramul bisericii. Au fost prezenţi acolo nouă preoţi, începând cu decanul de Craiova, pr. Râtan Ionel, şi sfârşind cu preotul pensionar din aceeaşi localitate Petru Ţurcanu. Între oaspeţii preotului motrean Francisc Petruţ s-au numărat parohul de Târgu-Jiu pr. Francisc Trefaş, parohul de Rovinari pr. Petru Cojocaru, parohul de Dr. Tr. Severin pr. Claudiu Cojan, parohul de Slatina pr. Gheorghe Coşea, vicarul de Craiova pr. Pal Alin, însoţit de protopopul greco-catolic pr. Iulian Mladin. Am enumerat aceşti preoţi pentru a arăta cât de mult preţuiesc ei întâlnirea cu credincioşii motreni. Aş fi nedrept dacă nu aş remarca rigurozitatea slujbelor şi, în acelaşi timp, decorul minunat asigurat de cei care interpretează cântecele bisericeşti, cântece care vin să dea farmec slujbei în sine. Este suficient să asculţi, în interpretarea corului bisericii, textul unui cântec, ca să rămâi să asculţi în continuare până când, ca într-un exerciţiu de construcţie civică, preoţii pleacă în şir de la altar, dar în urma unei adevărate cohorte de copii îmbrăcaţi în alb. Nici vorbă de indisciplină, de remarci sau de busculări. Poate că din acest punct de vedere, cei care calcă pragul bisericilor ortodoxe ar trebui să vină să vadă, şi să intre în lăcaşul de cult liberi de orice gând urât şi de orice manifestare potrivnică miracolului credinţei.
Preotul Francisc Petruţ îşi cunoaşte fiecare familie de credincioşi, ştie şi de ce au nevoie şi încearcă să îi ajute cu ce poate, fără a solicita vreun fel de publicitate pentru misiunea lui creştină. Acest lucru l-au învăţat şi cei care muncesc la şcoala „Sf. Ioan” sau la grădiniţă, unde sunt multe lucruri pozitive de semnalat. Am avut surpriza să întâlnesc la această mare sărbătoare pe scriitoarea Anna Eichert Giurcă. Născută în comuna Slivileşti, judeţul Gorj, autoare a 13 volume de poezii editate în Drobeta Turnu Severin, oraşul în care ea s-a stabilit. În vârstă de aproape 70 de ani, cu o logică şi o acurateţe greu de redat în cuvinte, poeta a povestit despre începuturile bisericii catolice în municipiul Motru, un dialog pe care îl vom completa, probabil, cu ocazia sărbătorilor de Sf. Petru şi Pavel, sărbătoare în care fiii satului se întâlnesc la biserica din Slivileşti. Distinsa scriitoare este colaboratoare a numeroase publicaţii din ţară şi străinătate, este membră a unor asociaţii culturale prestigioase şi susţine chiar şi o emisiune de televiziune, toate în contextul unui angajament creştin deschis. Lecturând ultima apariţie, «Timpul bucuriei», carte de pe care nici nu s-a uscat bine cerneala tiparului, am întâlnit imagini şi concentrări lirice de excepţie, evident, versurile având acea aplecare către lirica religioasă. „Ascult gânduri presărate pe bucle /de timp sau poate uitate / trecute prin ceaţa-n perdele / lăsată peste amorţite cuvinte.” – un fel de crez poetic într-un text intitulat simplu „Cuvinte”. Dar despre opera Annei Eicher vom încerca o sinteză într-una din paginile culturale atunci când vom putea să înţelegem întreaga dimensiune a textelor, nu numai viziunea strict confesională a lor. Astfel, am fost martor la o sărbătoare deosebită şi alături de mine s-au aflat în biserică numeroşi credincioşi creştini, nu numai curioşi ci şi atraşi de frumuseţea unui asemenea moment. Interesant este faptul că preotul Francisc Petruţ nu a sfârşit slujba înainte de a mulţumi tuturor celor prezenţi şi de a le ura din suflet tot ce este bine şi frumos pentru oameni. Un exerciţiu de toleranţă de care suntem şi noi, martorii de moment, copleşiţi şi în acelaşi timp mândri.
Constantin Bunilă
