Odată cu deschiderea sezonului estival a început şi cunoscuta afluenţă turistică spre obiectivele gorjene. Unul dintre cele mai importante dacă nu chiar „vârful de lance” al turismului gorjean este Peştera Muierilor din nordul comunei Baia de Fier. Spun aceasta pentru că fiind cunoscută ca prima peşteră electrificată şi dată circuitului turistice naţional împreună cu Cheile Galbenului formează un sistem carstic aşa cum în puţine locuri putem vedea la nivel naţional şi nu numai.
Tocmai de aceea în aceste zile cei ce vor să petreacă fie şi numai câteva ore în decorul de excepţie al Cheilor Galbenului pot „trage” o tură montana ori chiar un week-end în lumea de piatră a carstului gorjean .
Dar (cum am face şi am drege ne lovim de acest „dar” ce ne îndeamnă să ne trezim la realitate) pe platoul din faţa peşterii întâlnim niste personaje ce în mod normal nu ar avea ce căuta acolo şi care aduc toate eforturile autorităţilor şi a întreprinzătorilor în derizoriu. Despre ce este vorba. După coborârea din autocare (şi cât am stat eu acolo au venit nici mai mult nici mai putin de 12 autocare pline cu copii ori adulţi din Argeş, Olt, Dolj unul chiar din Cluj) turiştii erau întâmpinaţi la intrarea spre peşteră de un individ într-un cărucior postat (după cum se poate vedea în fotografie) taman pe drumul de acces spre intrarea peşterii nu să le ureze bun venit cum mulţi şi-ar putea închipui ci pur şi simplu să cerşească fără nici o jenă.
Acuma respectivul „nene” nu se afla acolo aşa întâmplător (am fotografii de anul trecut unde împreuna cu un altul cu nişte linguri de lemn monopolizau şi atunci intrarea de pur şi simplu grupurile ce doreau să ajungă la intrarea în peşteră erau nevoite să treacă „în şir indian” pe lângă dânşii). Başca faptul că în acest an ( ca un bonus) mai erau si nişte vaci ale unei „tanti” care nu se grabea deloc să le ia de acolo de parcă în rondurile din faţa intrării ar fi crescut iarba de aur. Toate acestea complectate cu replicile de la subsolul vocabularului ale unor cetăţeni ce păreau a fi din cartierul Rudărie aflat în apropiere prezentau un tablou deloc civilizat pentru turiştii aflaţi în acel moment la terase ori care doreau să viziteze peştera.
Acuma nu ştiu dacă pentru autorităţile locale (ce am înţeles că administrează peştera) ori pentru cei ce au terase în zona este ceva de laudă faptul că în momentul când turiştii ajung pe platoul din faţa peşterii să fie întâmpinaţi de cerşetori ori cirezi de vaci conduse de personaje cu vocabular de bodegă .
Cu toţii am fost foarte iritaţi când într-o emisiune franţuzească de divertisment realizatorul împreună cu publicul au aratat de câteva ori care este salutul românesc în opinia lor acesta fiind rezultatul activităţilor unor conaţionali de-ai noştri ce au plecat în Occident cu gândul la îmbogăţire nu prin muncă ci prin statul cu mâna întinsă şi „umblatul la portofele” .
Nu cred că mutând unele personaje din Rudărie pe platoul din faţa Peşterii Muierilor mărim atractivitatea ori accentuăm brandul de prima peşteră electrificată din ţară .Nici cu personaje ca cele ce se plimbă printre mesele de la terase cu tot felul de desene , adrese ori reţete închipuite , cer bani cu neruşinare şi înjură (ca la uşa cortului) dacă sunt refuzati vom dobândi o recunoaştere ori clasificare superioară a potenţialului turistic şi vom atrage mai mulţi operatori de turism care să includă zona în circuitele ori programele lor turistice .
Mugurel Petrescu
