Volumul de poezii „Vitrine”, semnat de Marilena Carmen Rădulescu din Gorj, a apărut la editura „Măiastra” din Tg. Jiu în anul 2021 şi include o serie de creații literare moderne (titlurile poeziilor sunt scrise cu literã micã neexprimând foarte clar mesajul textului dar sunt pretexte frumoase, punctuaţia este facultativă, mãsura versurilor este inegală, etc.) cu o tematică diversă ce conturează sensibil portretul unei poete aflate în căutarea sinelui („la mine-n vis / e albul ghiocel, / dar ce o fi în vis la el?” – poezia „alb şi negru”).
De altfel chiar şi titlul unor poezii incluse în carte vine să justifice acest lucru: „cine sunt eu” (” cine sunt eu / nu am rãspuns…/ sunt multe vorbe / şi ziua nu-i de ajuns”), „gând haiduc” („gândul mi-a fugit haiduc / unde paşii nu mă duc / unde ochii nu pãlătrund. / unde visele se-ascund”), „inima din minte”, „dă-mi un cer”, „am sã plec”, etc.
Creaţiile literare din această carte au şi o tentă surprinzătoare pentru literatura contemporanã, o tentã boemă ce provoacă şi invită cititorul, fapt exprimat chiar în poezia „vitrine” care, probabil deloc întâmplător, da şi titlul cãrţii: „înalţă-ţi balonul de vis – / un alt oraş ţi-e / ca un poem / cu aer boem” pentru că include mesajul cărţii.
Prin urmare, poezia Marilenei Carmen Rădulescu oscilează între clasic şi modern, de la un spirit constrâns de normalitate la unul ce se vrea liber, nonconformist şi acest fapt este vizibil în versurile „între două lumi / mă conving cã trãiesc fericirea”- poezia „între douã lumi”.
Poezia Marilenei Carmen Rãdulescu se apropie foarte multe de panseuri, e un fel de eseu liric original specific poeziei actuale ceea ce poate constitui o semnãturã pentru autoare. Imaginile create sunt suprarealiste, deosebite şi marchează („închide-mi trupul / în îmbrãţişarea ta, / ca pe o pasãre în colivie, / captivã, inima” – poezia „captivã”).
Poeta Marilena Carmen Rãdulescu se exprimã cu lejeritate şi cu maiestrie deopotrivã atât în versuri albe cât şi rimate nesupuse fiind canoanelor literare astfel încât reuşeşte sã introducã cititorul mai mult sau mai puţin erudit sau pretenţios în universul propriu şi sã-l facã lesne pãrtaş: „n-am inele, n-am cercei, / podoabe sunt ochii mei, / de îţi pare prea puţin / sã îmi spui, sã nu mai vin”.
Metafore şi reuşite figuri de stil împodobesc textele cãrţii sporindu-i valoarea aşa cum e cazul primei poezii „privind dupã vitralii”: „pãrem copaci dansând în flori / cu stelele cãzute de pe cer, / deşi, în spatele privirii de vitralii, / suntem copaci înmãrmuriţi de ger”.
Şi ludicul este la el acasã dând savoare lecturii şi apropiind, mai în glumã mai în serios, cititorul: „emoţia ar trebui pãstratã / doar în cutii de ciocolatã / ar deveni amarul dulce / când zahãrul din dragoste s-ar duce” – poezia „emoţii de ciocolatã”).
Toamna este un fel de leitmotiv al cãrţii vorbind subtil despre o poetã maturã, aflatã la vârsta maturitãţii ce-şi poate permite sã se adreseze cu experienţa de viaţã cititorilor sãi: „am sã mã închid / într-o lunã de toamnã / ca-ntr-o camerã goalã. / şi-o sã vedem ce-o sã iese / şi cui o sã-i pese?” – poezia „închisã-n toamnã”.
Am descoperit cu plãcere , în volumul ” Vitrine „, o poetã adevãrată, o poetã care scrie foarte bine deşi se aflã la debut. Rãmâne de verificat, în urmãtoarele ei cãrţi dacã Marilena Carmen Rãdulescu scrie instinctual sau versul îi este calculat, elaborat, atent cizelat. Dacã este o poetã cu vocaţie.
Prof. Mariana Bendou, Scriitor, critic şi promotor literar
