Lecturând cu atenţie această carte şi studiind-o sub toate aspectele ei livreşti, am ajuns la concluzia că sunt destul de firav în cultura mea istorică şi trebuie să spun că am fost pe punctul de a abandona demersul prezentării sale, dar, mi-am luat inima în dinţi şi în cele din urmă, am avut în vedere mărturisirea autorului, domnul prof. dr Dumitru Cauc, cel care spune că: ,,Trăind de peste cinci decenii în satul său natal şi trudind ca profesor de istorie la aceeaşi şcoală, unde Victor Popescu înnobila suflete şi minţi, am considerat că se cuvine şi că pot pune pe hârtie tot ce am aflat într-o viaţă despre el”, iar, această sinceră mărturisire m-a determinat să trec la treabă! Cartea: ,,Victor Popescu, simbol al luptei poporului român pentru întregire naţională”, Ediţia a II-a, revăzută şi completată, apărută la Editura «Universitaria» Craiova, 2022, sub egida Institutului de Cercetări Socio-Umane «C.S. Nicolăescu Plopşor», al Academiei Române, a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, Filiala Gorj şi a Ligii Culturale «Fiii Gorjului», reprezintă o carte monument care transcende bogăţiei de documentare istorică şi se înscrie la un loc de cinste şi de o mare cinstire scriitoricească! Prin «Cuvântul înainte» al Prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, se face o referire detaliată a personalităţii autorului şi ni se dezvăluie, în ultimă instanţă, valoarea aspectelor de conţinut ale lucrării, în strânsă legătură cu destinul frământat al eroului Victor Popescu.
,,Am considerat că se cuvine şi că pot pune pe hârtie tot ce am aflat într-o viaţă despre el”!
Un asemenea destin zbuciumat, începând cu vocaţia sa de intelectual al satului, apoi de luptător pe linia frontului în timpul primului război mondial, ca un iscusit «haiduc» în lupta împotriva ocupantului german, pentru a culmina cu demersurile către demnitarii statului socialist din România postbelică pentru recunoaşterea meritelor sale şi a dreptului la o recompensă pe măsura faptelor sale de luptător neînfricat! Personal, cred că aş recomanda această carte pentru a fi cunoscută îndeaproape de către preşedintele Klaus Iohannis, dar, mai ales pentru luare aminte despre faptul că: «Atrocităţile comise în timpul ocupării României de către Germania şi aliaţii acesteia (1916-1918), rezistenţa populaţiei civile la această stăpânire vremelnică şi activitatea grupului de partizani condus de Victor Popescu s-au bucurat de atenţia istoriografiei încă din primii ani ce au urmat Războiului de Întregire Naţională», toate acestea fiind subliniate şi în alte lucrări pe care profesorul Dumitru Cauc le are în vedere şi le consemnează cu aleasă preţuire! Desigur, cercetarea sistematică a scrierilor despre eroii neamului atrage atenţia asupra unor izvoare istorice a căror importanţă este de necontestat, mai ales din perspectiva trecerii istoriei spre un nivel superior de înţelegere şi explicitare a existenţei individuale şi implicit, a societăţii în ansamblul său, cu precădere în epoca globalizării şi a tehnologiilor avansate, în cazul de faţă, pentru a ajuta la cunoaşterea figurii legendare a învăţătorului «haiduc» de codru verde de la Poiana Părului din Negomir, a faptelor eroice şi a jertfei tovarăşilor săi de luptă, aşa cum a fost cazul martirajului celor zece civili ucişi la Turnu-Severin! Din momentul în care cărţile de istorie şi-au început drumul prin lume, ele pot fi considerate adevărate «barometre» socio-culturale, unele dintre ele strângând pe marginea foilor, la sfârşitul capitolelor, pe foile liminare sau pe trimiterile la subsoluri o serie de însemnări ce conţin preţioase urme de istorie. Însemnările cărţii domnului profesor Dumitru Cauc, ne oferă importante informaţii privitoare la viaţa cărţilor, funcţia lor socială, difuzarea, colportarea, răspândirea, circulaţia, preţul, locul şi rolul lor în viaţa culturală a poporului român, fiindcă, înainte de a trece mai departe în conţinutul acestei cărţi, devine tot mai necesar să amintim că meritul de-a fi intuit valoarea excepţională a monografiilor unor eroi, ca surse istorice, i-a revenit lui Nicolae Iorga, cel care vedea în aceste mărturii ale vieţii umane, adevărate probe de necontestat ale unei istorii vii, o istorie care «nu e compusă, ci numai însăilată, notată incidental şi sporadic de cei modeşti şi puţin cărturari uneori, cari nu gândesc nici la un patron, nici la un public, ci pun pe hârtie ce ştiu, din simplu impuls instinctiv de a nu lăsa faptele să se piardă, ori din nevoia de a face şi pe alţii, necunoscuţi, martori ai suferinţelor, isprăvilor şi întâmplătoarelor lor bucurii. E istoria ţerii prin cei mici», ne precizează Nicolae Iorga, pentru că uneori nu mai e timp de pierdut, când suspiciunile şi neîncrederea au luat locul unor atribute care ne țintuiesc pe mulți în jurul aceleiași mese, și la propriu și la figurat!
Cuvântul scris este un principiu fundamental al comunicării, deoarece scrisul deţine cu preponderenţă funcţia de păstrare a memoriei vii!
Profesorul Dumitru Cauc ne demonstrează că sensul vieţii sale este scrisul, prin care autorul se simte cel mai larg în lumea sa, mai ales că masa lui de scris este ţara cu marii săi eroi! Profesorul şi cercetătorul Dumitru Cauc, ne convinge încă o dată, dacă mai era nevoie, cât sunt de importante sursele de informare, ca şi metodele de cercetare istorică, pentru a-l prezenta pe Victor Popescu «în primăvara vieţii», sub arme pentru realizarea unităţii naţionale, prin destoinicia sa în luptele din pasul Vulcan şi de pe Valea Jiului, inclusiv prin retragerile din Brătuia şi de pe dealurile Răşinii, pe direcţia Peşteana-Răşina-Ţicleni-Tunşi, pentru a contura o serie de aspecte dramatice ale ocupaţiei Puterilor Centrale în judeţele Gorj şi Mehedinţi! Iar, dacă ar fi să considerăm valoarea cărţii după numărul extrem de mare al acestor însemnări, se poate aprecia că obiceiul de a face notaţii marginale pe o carte a constituit şi constituie un adevărat fenomen istoric şi cultural. Purtând semnul efortului de documentare, cartea domnului profesor Dumitru Cauc dovedeşte faptul că însemnările reprezintă o sursă inestimabilă pentru istoria culturii, utilizarea acestor texte deschizând căi nebănuite cunoaşterii sensibilităţii şi mentalităţii specifice unei epoci în care a predominat cultura orală. De aceea, semnul egalităţii pus între raportul scris-oral, pe de o parte, şi raportul cult-incult, pe de altă parte, reprezintă o eroare de substanţă pentru cei care nu înţeleg îndeajuns rolul evocărilor istorice! Cartea realizează imaginea emblematică a lui Victor Popescu, eroul care organizează lupta de rezistenţă, «lovind din umbră inamicul», componenţa grupului de partizani sau «ceata» fiind în strânsă legătură cu îndemnul la rezistenţă armată adresat autorităţilor române, militarilor şi populaţiei civile, până la pedepsirea informatorilor şi a trădătorilor neamului! În final, să spunem, fără pretenţia de a fi pătruns toate aspectele de conţinut ale acestei minunate cărţi, că însuşi autorul său, prof. dr. Dumitru Cauc o spune fără menajamente: ,,Ca să o pot scrie, am folosit multe surse de informaţie: discuţii cu cei care l-au cunoscut, memoriile şi scrisorile lui, documente din Arhivele Naţionale Bucureşti, Gorj şi Mehedinţi, articole, studii şi cărţi de istorie, legende al cărui personaj este el” (Victor Popescu n.n.), tocmai pentru a se confirma faptul că întotdeauna, cuvântul scris este un principiu fundamental al comunicării, deoarece scrisul deţine cu preponderenţă funcţia de păstrare a memoriei vii!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
