Mitropolia Olteniei va amenaja cu sprijinul Băncii Naţionale a României un Muzeu al Tezaurului României la Mănăstirea Tismana. Cu toate că va fi unul dintre cele mai importante muzee din judeţul nostru, la Gorj autorităţile culturale nu ştiau ieri mai nimic despre acest demers cultural
, doar la Mănăstirea Tismana trecuse vestea pe lângă urechile călugăriţelor dar nimic mai mult. Deşi totul pare însă pompos, noul muzeu aflat deocamdată în fază de proiect nu va cuprinde nici măcar o piesă de aur din celebrul Tezaur Românesc. Aurul nu se va întoarce astfel la Muzeu, cu toate că acesta a fost depozitat în perioada interbelică pentru o vreme la Tismana.
În viitorul apropiat, Mănăstirea Tismana va adăposti Muzeul Tezaurului Românesc. Despre mult 
aşteptatul eveniment nu se cunosc, deocamdată, prea multe. Nu se cunoaşte nici la cât se va ridica suma ce va fi cheltuită pentru amenajarea acestui muzeu, nici ce suprafaţă va avea acesta. Nu se cunoaşte nici măcar dacă Mănăstirea Tismana beneficiază de un sistem de pază şi protecţie la nivelul cerut, asta deoarece autorităţile culturale din Gorj nu ştiu nimic despre acest proiect de mare importanţă pentru judeţ.
BNR-ul ajută cu bani
Oamenii de cultură din Gorj ştiu însă că Muzeul Tezaurului de la Tismana nu va cuprinde nicio piesă din Tezaurul Românesc, dar cunosc că acest edificiu va fi amenajat de către Mitropolia Olteniei cu sprijinul Băncii Naţionale a României. Gheorghe Birău, directorul Băncii Naţionale sucursala Gorj a declarat:”Deocamdată este la faza de proiect amenajarea unui Muzeu al Tezaurului României la Tismana. Într-adevăr, Mitropolia Olteniei va fi sprijinită de către Banca Naţională în acest demers. În perioada imediat următoare se vor începe lucrările”, a declarat şeful BNR Gorj.
Mănăstirea Tismana are deja un muzeu
În legătură cu realizarea Muzeului Tezaurului Românesc la Tismana, în mod ilar, conducerea Mănăstirii nu ştia aproape nimic. Maica Stareţă a spus că ea a aflat despre Muzeu doar din presă, pe ea neanunţând-o nimeni în mod oficial. Stareţa a menţionat, de asemenea, că nu este la curent cu realizarea proiectului. Nici purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Olteniei nu ştie nici el prea multe despre viitorul Muzeu. „Nu am informaţii, nu ştiu ce va fi depozitat la Muzeu, dar ştiu că vor fi piese ale Tezaurului Românesc. S-a ales Tismana pentru că aici au fost ascunse piesele Tezaurului, într-o peşteră de lângă Mănăstire”, a declarat Ioniţă Apostolache, porta-vocea Mitropoliei.
Lăcaş de importanţă istorică
După cum a declarat Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, în cadrul unei întâlniri de la Mănăstirea Tismana, muzeul va fi dedicat reflectării evenimentelor din perioada 1944 – 1947, când tezaurul României s-a aflat depozitat în peştera din imediata apropiere a sfântului aşezământ monahal. Abia după 1989, românii au aflat că în anul 1944 nu doar regele Mihai şi-a găsit refugiul în zona de munte a judeţului Gorj, ci şi tezaurul ţării.
Ana-Maria Catalinoiu
Un tezaur de mici dimensiuni, deja la Tismana
În vitrinele muzeului Mănăstirii Tismana sunt rânduite, în prezent, importante valori culturale şi artistice: icoane de artă medievală, cărţi vechi româneşti, manuscrise, candele brâncoveneşti şi cruci de argint în filigran aurit, candele de bronz cu vulturul bicefal, documente importante (din cele peste 2173 consemnate de I. Donat, unele fiind pergamente). Sculpturile în lemn şi frescele decupate din pronaos şi încastrate în pereţii muzeului, completează strălucit ansamblul unei moşteniri culturale fără de preţ.
Micul Muzeu de la Tismana adăposteşte trei piese de broderie liturgică de cea mai mare însemnătate deoarece se numără, alături de cunoscutul Epitaf de la Cozia, printre primele odoare datate din Ţara Românească. Este vorba de Bederniţa, atribuită de legendă lui Nicodim, şi de două patrafire, lucrate în ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Bederniţa de la Tismana reprezintă, într-un chenar de palmete, „Coborârea lui Iisus în iad” şi este brodată cu fir de mătase, aur, argint şi perle, pe fond de mătase albastră. În colţuri se vede monograma mitropolitului Ungrovlahiei, Antim Critopol, deci nu a aparţinut Cuviosului Nicodim, confundându-se numai în legendă cu bederniţa lui. Broderia a ajuns la Mănăstirea Tismana în anii în care mitropolitul, bolnav, renunţă la păstoria Ţării Româneşti şi se retrage la mănăstire. Pe aceeaşi cale a ajuns probabil la Tismana şi legendarul Orar al lui Antonie, ucenicul lui Nicodim. Este o piesă unică în istoria întregii broderii de tradiţie bizantină prin marele număr de reprezentări figurale (76 de chipuri de sfinţi încadraţi în medalioane). Ambele piese par a proveni din ateliere de cultură provincială slavonească, dar inspirate de prototipuri bizantine.
