În orice anotimp ne-am afla, e bine să conştientizăm faptul că în zua de 24 iunie, Biserica Ortodoxă serbează doar ziua morţii sfinţilor, dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această prevedere, pentru că aceştia au întâietatea de de a li se sărbători, atât naşterea, cât şi alte momente importante din viaţa lor. Cu toate că sunt legate de sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele, îşi au originea într-un stravechi cult solar, motiv pentru care sărbătoarea se mai numeşte în unele locuri şi «Cap de vară», iar, numele de «Sânziene» se referă la trei elemente strâns legate unele de altele privitoare la faptul că zânele, de obicei bune, ce-şi fac apariţia în noaptea de 23 spre 24 iunie reprezintă florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie şi au calităţi magice, de aceea, ziua de Sânziene este considerată sfântă şi nimeni nu are voie să lucreze, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Desigur, putem spune că sărbătorile creştine reprezintă popasuri duhovniceşti pe calea mântuirii şi mai ales o invitaţie adresată omului din societatea fiecărui timp fizic sau duhovnicesc pentru a reflecta asupra existenţei sale. Sărbătorile realizează o conexiune a omului cu istoria vie, prin sublinierea unor evenimente şi momente care odinioară formau universul mirific al românului, definit astăzi prin tradiţii sau obiceiuri străvechi. Toate acestea au fost şi sunt din ce în ce mai mult uitate de către omul din societatea noastră care, prin gândire şi orientare, pune accent pe aspectele economice, băneşti şi pecuniare. Din nefericire, filosofia de viaţă contemporană, fiind axată pe materialism, pe consumism, devine limitată în timp şi spaţiu, insuficientă şi autosuficientă faţă de apetitul consumist către care se îndreaptă lumea secularizată. Ca urmare, înţelepciunea divină prezentă în areopagul social prin glasul Bisericii, oferă omului prin zilele de sărbătoare o regăsire a paradisului pierdut prin bucuria întâlnirii cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi, în spaţiul de credinţă, de iubire şi de har, specifice comunităţii divino-umane a Bisericii noastre dreptmăritoare. Ştim că orice zi din anul bisericesc este dedicată cinstirii unor sfinţi şi unor evenimente importante din istoria mântuirii. În fiecare în, ziua de 24 Iunie, dedicată sărbătorii Naşterii Sfântului loan Botezătorul cunoscută în popor cu numele «Drăgaica» sau «Sânzienele», cu un rol important în istoria mântuirii, pentru că asemenea Maicii Domnului, aşa cum am subliniat, Sfântul Ioan Botezătorul se bucură de o cinstire deosebită, care se întinde pe mai multe zile de sărbătoare: zămislirea: 9 Decembrie, naşterea: 24 Iunie, Tăierea capului: 29 August, Aflarea capului: 24 Februarie.
Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare prezentată în detaliu în Sfânta Scriptură (Luca 1, 5-80) şi atestată documentar în secolele IV-V, de când s-a fixat şi data Crăciunului. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu şase luni înaintea Mântuitorului Hristos (Luca 1,36), în cetatea Orini, din părinţii preotul Zaharia şi soţia lui Elisabeta (Luca 1, 5). De aceea, naşterea prorocului Ioan, cuprinsă în planul mântuirii lumii a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, tatăl Sfântului loan, în timp ce acesta slujea la templu. Preotul Zaharia, când a auzit de la înger că soţia lui, Elisabeta, care era stearpă, va naşte la bătrâneţe un copil, pentru că nu era convins de vestea bună adusă de îngerul Gavriil, a cerut un semn, iar îngerul i-a spus că va rămâne mut până la naşterea fiului său. La momentul naşterii, fiind întrebat de rude în legătură cu numele fiului său, Zaharia a scris pe o tăbliţă loan, nume care însemnă «slujitor al lui Dumnezeu», iar, apoi, Zaharia cel plin, de har a profeţit, binecuvântându-L pe Dumnezeu, despre misiunea, fiului său loan, care avea să pregătească venirea Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul este proorocul care a făcut legătura dintre Vechiul şi Noul Testament (Luca 1, 68-80), iar, Sfintele Evanghelii îl înfăţişează ca pe un vieţuitor al pustiului unde a petrecut în post şi rugăciune, până ce a început lucrarea de propovăduire a pocăinţei, aproape de vârsta de treizeci de ani (Luca 1, 80, 3, 23). Sfântul Ioan Botezătorul ducea o viaţă ascetică, «era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică» (Marcu 1,6). Ca urmare, postul şi rugăciunea ca moduri de viaţă spirituală deplină, asumate de către Sfântului Ioan Botezătorul, sunt cunoscute de către Mântuitorul Hristos, care îl caracterizează prin cuvintele: „Dintre cei născuţi din femeie, nici unul nu este mai mare ca loan” (Luca 7, 28). În concluzie, Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul a înlocuit evenimentul păgân agricol care avea loc în jurul solstiţiului de vară (22-23 iunie), cunoscut în popor cu numele de Sânziana sau Drăgaica. Sânzienele întruchipau razele de soare care erau considerate protectoare ale lanurilor înspicate de grâu, dar mai ales, ale fecioarelor aflate la vârsta căsătoriei şi care se angrenau în jocul tainic al Drăgaicei. Fetele strângeau flori de Sânziene pe care le puneau sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, pentru a-şi visa ursitul! De asemenea, de Sânziene aveau loc bâlciuri şi iarmaroace care reprezentau în viaţa comunităţii ocazii în care tinerii se întâlneau în vederea căsătoriei. Chiar şi astăzi, în spiritul acestei tradiţii se organizează astfel de evenimente, desigur, fie ca momente de bucurie locală sau mai degrabă din considerente economice, materiale. Deci, Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cinstită în spiritul credinţei, este o rază de lumină care îndreaptă omul către mântuirea prin Domnul Iisus Hristos şi prin participarea la viaţa Bisericii. Credinţa ortodoxă este continuu aprofundată în dimensiunea sa eclezială şi mai ales trăită de către fiecare creştin prin legătura cu Hristos, vie şi personală, realizată prin Sfintele Taine în general şi prin Sfânta Euharistie în special. Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, în spiritul tradiţii româneşti, e un moment de afirmare a valorilor axiologice în cadrul vieţii sociale ca fiind forţa de umanizare prin relaţia cu Domnul Hristos şi cu Sfinţii Săi, ca modele ale vieţii creştine.
Preot Paroh NEBLEA Valentin, Parohia Peşteana de Jos, Fărcăşeşti, Gorj
