În mijloc de vară, ca un profet din vremuri străvechi se coboară Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care ascultă numai de Glasul şi de Poruncile Lui Dumnezeu, cel ce îi este Domnului un smerit slujitor prin stăpânirea fulgerelor şi a ploilor, iar la sfârşitul vieţii pământeşti, Dumnezeu l-a ridicat la cer într-un car de foc.
Un sfânt cu multă râvnă pentru cele sfinte
În documente este conturată imaginea unui sfânt cu multă râvnă pentru cele sfinte, ca un om de treabă, gospodar, dar cu o fire foarte iute, pentru că se mânia uşor şi, din această cauză, necuratul l-a înşelat, făcându-l să-şi omoare părinţii veniţi în vizită. Atunci, Sfântul Ilie s-a dus la Dumnezeu, şi-a cerut iertare şi L-a rugat să-i dea putere asupra diavolilor, iar pentru aceasta, Domnul i-a dat un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici cu care fulgeră, ca să-i omoare pe diavoli. Aşa cum spun oamenii, când fulgeră şi trăzneşte, Sfântul Ilie mai omoară unul dintre necuraţi, iar ochii oamenilor nu au voie să vadă carul ceresc al sfântului, de aceea se acoperă cerul cu nori, mai ales că tunetul este zgomotul carului când merge prin cer, iar când roţile sparg cerul, lăsând să curgă ploaia, oamenii îşi fac cruce pe vreme de furtună sau aprind tămâie în casă, ca nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă şi să fie fulgeraţi şi ei.
Unul dintre cei mai mari prooroci
Unul dintre cei mai mari prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie, mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă, un înger întrupat în carne, ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi, în Galaad. Tradiţia apocrifă a transmis detalii despre naşterea Proorocului, când tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc, iar dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Ajuns pe culmea virtuţii, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer, fiind considerat demn de a vedea slava Dumnezeului Întrupat, alături de Moise şi de cei trei Apostoli în ziua Schimbării la faţă. Sfârşitul lui Ilie este prezentat ca o minune care s-a petrecut cu puterea lui Dumnezeu, deoarece Domnul i-a făcut această favoare de a se muta din viaţa pământească la viaţa cerească, fără a trece prin poarta morţii. Sf. Ilie este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălţat cu trup omenesc la cer, cu o căruţă de foc trasă de cai.
Sf. Ilie în tradiţia creştină şi în cea populară
Tradiţia creştină îl asociază pe Ilie cu vremurile de pe urmă, ca un martor al timpurilor eshatologice, un strălucit exemplu de credinţă şi de curaj, deoarece venirea lui va însemna sfârşitul veacurilor, când se va arăta Mesia în slavă, ca drept judecător. Sărbătoarea lui marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile de berbeci, însoţind acest lucru cu multe obiceiuri şi tradiţii, fiind considerat ocrotitorul recoltelor, dar şi cel care pedepseşte cu furtuni şi grindină necredinţa oamenilor. Prin această proiecţie folclorică se subliniază intransigenţa morală a profetului şi în viaţa cerească, rămânând în conştiinţa creştinilor ca un model de viaţă religioasă şi morală, ca un martor al slavei divine înaintea oamenilor. Astăzi i se aduce multă cinstire, pentru că este pomenit în slujbe, ca un mare sfânt şi erou al credinţei dreptmăritoare, toţi credincioşii manifestând o evlavie profundă pentru acest făcător de minuni.
Vasile Gogonea
