Parteneriatele dintre producători şi consumatori poziţionează ferma agricolă într-o situaţie complet diferită faţă de cele întâlnite în economia de piaţă. Veniturile producătorilor nu sunt legate de performanţa şi de preţul de vânzare din unităţile lor de producţie, ci de starea de întreţinere culturală, de fertilitatea solului, de calitatea aerului şi a apei, de echilibrul natural al diversităţii biologice, de utilizarea soiurilor locale, de gustul şi calitatea nutritivă a produselor agricole.Preţul de consum contractat este definit (inclusiv remuneraţia producătorilor), după cum urmează: costurile fixe de exploatare + costul de producţie (în funcţie de ceea ce consumatorii doresc să consume) împărţit la numărul de consumatori = Preţ de „cos”.
Dezvoltarea parteneriatului se face treptat şi mai ales în zonele periurbane, prin practicarea vânzărilor directe. Această formă de vânzare va înlocui treptat piaţa prin distribuţie săptămânală, care poate ajunge până la 3 distribuţii/săptămână, în funcţie de ritmul de recoltare.
Calitatea, gustul, respectul pentru anotimpuri şi produsele de sezon, pentru diversitatea biologică constituie punctul central al acestui sistem, care aderă la „etica” adevăratului agricultor sau ţăran ecologist.
Puterea sistemului constă în autonomia fiecărui parteneriat producători-consumatori. În regiunea Provence din Franţa, la noua economie, aderă anual 25 de ferme cu 4.000 de consumatori. Asta înseamnă că, odată cu apariţia unei ferme, mai vin în parteneriat şi aproximativ 150 de consumatori. Un fermier se poate înscrie în parteneriat dacă are contracte încheiate cu minim 6 consumatori. Ceea ce este perfect realizabil în ţara noastră.
Irina PICIORUŞI
