Ziua Culturii Naționale – 15 Ianuarie 2023

1294

10 ianuarie – ora 2:30-fragment din jurnalul meu
În fiecare an, scriu articol de Ziua Culturii Naționale, de parcă am un memento interior programat. În mod tradițional, abordam un scriitor contemporan, ori vreo operă menită să ne motiveze, însă de data aceasta îmi voi opri atenția pe nevoia noastră, a dascălilor, de repere morale, de modele de conduită, încât la rândul nostru să putem deveni ancore pentru tinerii noștri educabili.
Tot mai des ideea de a scrie constant , în diferite scopuri culturale, evident motivația fiind intrinsecă, s-a înfiripat în mintea mea. De ce ? Pentru că unul dintre cele mai pertinente motive este subliniat în ,,Jurnalul Annei Frank”: ,,Câteodată, hârtia are mai multă răbdare decât oamenii.”
Ca profesori, încurajăm des copiii să citească, dar nu le insuflăm și dorința de a scrie- iar scrisul le-ar da tinerilor șanse multiple de a se cunoaște, de a se elibera, și de ce nu, de a se vindeca de răni sufletești. Este-dacă îmi permiteți această paranteză pragmatică- asemenea unui experiment privind fumatul: dacă ai desface o portocală și a vorbi cu un grup de fumători constant, după o perioadă de timp ai determina câțiva tineri să se alăture gestului tău eliberator de a mânca fructe proaspete în detrimentul producerii inutile de fum nociv pentru plămâni.
Dar, nu acesta e scopul scrierii mele. ,,Schritt auf Schritt” ori ,,step by step”, mă voi apropia de tema articolului. Așadar, eu, fiind și profesor de limba germană, fac conexiuni dese la orele de română cu civilizația și cultura nemților.
Articolul meu se vrea a fi destinat tuturor celor care au în fața lor copii și doresc să îi educe responsabil și să le insufle adevăratele valori ale vieții.
În prezent , sunt profesor de limba română –limba germană la Colegiul Național ,,Tudor Vladimirescu” și Școala Gimnazială ,,Constantin Săvoiu”, iar principala mea preocupare este cum să motivez tinerii să găsească laturile practice, aplicabile în cotidian al orelor mele. Spre exemplu, dacă eu am fost la evenimentul marcant pentru noi, toți gorjenii care am iubit-o pe doamna Elena Roată, respectiv la acea lansare emoționantă de carte ,, Lirica lui Lucian Blaga”, nu am putut să mă reîntorc la școală fără să le spun și să le scriu pe tablă copiilor la care am predat în acea zi câteva aspecte importante, câteva lecții de viață oferite de către dumneaei. De la doamna profesor am învățat o mulțime de strategii de apropiere a oamenilor fiindcă avea această calitate a unui fin psiholog de ,,a citi ” sufletul omului de la distanță… Ne-a învățat cum să ne oprim preț de câteva clipe din fuga continuă numită rutină copleșitoare și să ne uităm direct în ochi la interlocutorul nostru și să-l întrebăm sincer ceea ce avem de aflat. Personal, la simpla întrebare a unui om, ,,ce faci?”, găsesc potrivit ca acela să aibă răbdarea să te și asculte și eventual să te sfătuiască dacă are povețe potrivite, nu doar să fie o curiozitate și nici măcar să nu te lase să-ți termini ideea. Dumneaei, cu privirea pătrunzătoare și căldură sufletească, te făcea să te simți în largul tău și -ți deschideai sufletul fără a-ți fi teamă că te va judeca.
Nu pot uita cum în luna septembrie 2020 am mers împreună la tipografie pentru a o ajuta pe eleva mea de la gimnaziu și eleva dumneaei în clasa a XI-a G pe atunci, Adriana-Georgiana Popescu, să publice cartea ei ,,Crâmpeie de suflet adolescentin”. Doamna profesoară a venit și ne-a deschis uși importante mereu, iar lecția pe care ne-o dădea tacit, de fiecare dată, era să vorbești clar și să transmiți ceea ce îți dorești să primești.
Niciodată numele doamnei nu prima , ci numele Colegiului pe care l-a iubit cu toată ființa sa. Acest aspect l-a punctat și doamna director Cristina Goanță în discursul emoționant rostit la acea lansare specială de carte. De asemenea , am întâlnit-o pe doamna Lili Roată de atâtea ori purtând haine imprimate cu emblema C.N.T.V. și era de o voioșie contagioasă. Oare câți dintre noi ne bucurăm cu adevărat că ne aflăm în școlile unde predăm? Nu cumva uităm să facem rai din ceea ce avem? Eu una mă bucuram chiar și în mediul rural, la Albeni, în satul natal, acolo unde am predat deja peste 10 ani. Găseam în fiecare zi un prilej de recunoștință. De exemplu, îmi vedeam părinții profesând în instituția în care predam- dascăli respectabili amândoi- Maria Voicu (regretata și iubita doamnă învățătoare) și Teodor Voicu (profesor de istorie). Sau mă hrăneam spiritual din micile gesturi pline de tandrețe pe care prichindeii mei de gimnaziu le făceau pentru a mă surprinde plăcut…
Haideți să privim partea plină a paharului și să ne respectăm elevii fiindcă într-o zi vor cumpăni și vor privi cu alți ochi faptele noastre de la catedră: nu doar materia predată va conta, ci și empatia pe care noi am fost sau nu capabili să le –o oferim.
Haideți să ne savurăm cafeaua ori ceaiul o pauză cu elevii, iar cealaltă în cancelarie. Doar prin apropierea emoțională de educabilii noștri le vom da aripi și încredere în ei.
Discutam cu o fostă elevă minunată (în gimnaziu , i-am predat limba germană , iar în liceu a fost eleva doamnei Roată), în prezent studentă la Cluj Napoca, Ancuța Cioroboiu, și îmi mărturisea cât de tare a contat faptul că doamna profesoară a avut mereu mai multă încredere în ea, decât chiar însăși Anca.
Și pentru că tinerii au nevoie de repere indiferent din ce domeniu, voi încheia cu spusele unui cântăreț și actor, dar și scriitor, mult îndrăgit de liceeni, Tudor Chirilă. Nu mă întrebați cum de am ajuns că citesc această carte fiindcă răspunsul va fi lesne de anticipat- la sugestia copiilor mei de suflet de la clasa a IX-a F , Colegiul Național ,,Tudor Vladimirescu”( îndeosebi glasul Ștefaniei Raicu, cititoare pasionată, m-a determinat să ajung în posesia volumului ,,Exerciții de echilibru”). Așa cum și ei citesc lecturile pe care le propun, încerc să țin cont de recomandările lor în măsura timpului liber).
,,Citiți. Citiți mult! Citiți tot ce vă pică în mână! Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi căutați-vă între voi. Vedeți care citiți aceleași lucruri și înhăitați-vă. Numai în haită de oameni deștepți o să reușiți.”
(Tudor Chirilă, Exerciții de echilibru, capitolul ,,Scrisoare către liceeni”)
Prin urmare, atât noi, profesorii, cât și elevii , cu toții avem nevoie de această sete pentru cunoaștere , de această dorință de a lectura și devora orice carte menită să ne echilibreze într-un moment al vieții.
Voi încheia prin a puncta valoarea incomensurabilă a versurilor pe care Mihai Eminescu ni le-a lăsat zestre spirituală, dar și a citatelor sale pline de înțelepciune. În mod deosebit îmi răsună acum în minte un astfel de fragment motivațional: ,,Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.”
Prof.Pânișoară Elena -Ștefania

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here