În Duminica a 4-a după Paşti (Vindecarea slăbănogului de la Vitezda); Ap. Fapte 9, 32-42; Ev. Ioan 5, 1-15; glas 3, voscr. 5, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română, textul Sfintei Evanghelii ne destăinuie faptul că trebuie să realizăm şi să conştientizăm adevărul că nimeni nu se mai poate plânge că nu are un om care să-l arunce în scăldătoare, fiindcă Omul Hristos, aşteaptă în fiecare minut din zi şi din noapte ca să fie chemat cu strigare, iar Biserica, «Vitezda» noastră cea de toate zilele, are apele sale pregătite pentru vindecarea oricărei dureri, a oricărei boli. De aceea, chemarea noastră specială este să desluşim cu deplină limpezime, întrebând cu deplină luciditate duhovnicii noştri, dacă suntem cu adevărat în Biserică sau în afara ei, fiindcă problema şi-o pun toţi cei care îşi recunosc trează credinţa! Pentru că mulţi dintre cei ce se îndreaptă înspre Ortodoxie, ajung să realizeze că nici simplul fapt de a fi botezat ortodox nu-i suficient pentru a fi cu adevărat în Biserică, ci, trebuie împlinite anumite cerinţe fără de care credinţa ar fi o simplă formalitate! Să nu întârziem, aşadar, să avem curajul sincerităţii şi mai ales, curajul de a trece hotărâţi pragul Bisericii, nu numai în sens fizic, cât, mai ales în plan spiritual, ca un lucru care confirmă cuvintele Domnului adresate slăbănogului şi care se pot potrivi şi nouă: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!” (Ioan, 5, 14), fapt care ne ajută să înţelegem că bolnavul cu pricina ajunsese suferind în urma unor păcate grele, mai ales că Dumnezeu ne tămăduieşte cu deplină înţelegere, cu mare blândeţe şi cu multă răbdare, pentru curăţirea păcatelor, pentru viaţa cea nouă şi pentru sporirea în Hristos!
,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”!
Aşadar, în Duminica a 4-a după Paşti, aflăm că era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim, iar, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte «Vitezda», având cinci pridvoare în care zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, când un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, iar, cel care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală suferea! Pentru că era acolo un paralitic bolnav de treizeci şi opt de ani, iar, Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa de multă vreme, Domnul i-a zis: ,,Voieşti să te faci sănătos”? Atunci, bolnavul I-a răspuns: «Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa, că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea!». Iisus i-a zis: ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă”! Şi îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-a luat patul şi umbla în voie. Dar, în ziua aceea era sâmbătă şi ziceau iudeii că nu este îngăduit să-ţi iei patul, însă, el le-a răspuns: «Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: ,,Ia-ţi patul şi umblă”! Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulţimea care era în locul acela. Mai târziu, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: ,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”, iar, atunci omul a plecat şi le-a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos! Dar, pentru aceasta, iudeii Îl prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, pentru că făcea un asemenea lucru sâmbăta! Acestea fiind spuse, binecuvântat este omul care, cu multă răbdare şi nădejde în Dumnezeu, îndură toată suferinţa din viaţa aceasta, binecuvântat este omul care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează cauzele suferinţei cu multă răbdare şi cu multă nădejde în Dumnezeu, iar, dacă acela care se află în suferinţă ar căuta mai departe şi mai adânc pricinile suferinţei sale, poate că le va găsi mai puţin în necredinţa cea dintâi a omului faţă de Dumnezeu sau în duhul răului celui întunecat şi apăsător, într-un întuneric otrăvit şi fără zi, iar, cel mai mult, în Iubirea lui Dumnezeu, cea tămăduitoare, pentru a desluşi cauzele suferinţei sale! Pentru omul cu dreaptă judecată, devine firesc să caute aceste cauze, mai întâi în sine, fiindcă omul cu dreaptă judecată îşi aminteşte toate păcatele sale din copilărie până în prezent, dar, şi le aminteşte cu frică de Dumnezeu şi se aşteaptă să sufere pentru păcatele sale! În acest fel, când se abate asupra lui suferinţa, care vine fie prin prietenii sau prin duşmanii săi, de la oameni sau de la duhurile rele, fie mai curând, fie mai târziu, el cunoaşte de îndată motivele suferinţei sale, fiindcă el îşi cunoaşte şi îşi aminteşte păcatele pe care le-a făcut cu voie sau fără voie, deoarece, Dumnezeu ne tămăduieşte cu deplină înţelegere, cu mare blândeţe şi cu multă răbdare, pentru curăţirea păcatelor, pentru viaţa cea nouă şi pentru sporirea în Hristos!
„Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău!” (Ioan, 5, 14)
Evanghelia Duminicii a 4-a după Paşti, ne mai arată, sau, chiar ne dezvăluie două mari taine: prima, că omul acesta, care fusese bolnav vreme îndelungată, purta pricina bolii sale, şi suferinţa sa, în sine, în păcatul său, iar, cea de-a doua, că Atotputernicul Domn Iisus Hristos l-a tămăduit pe suferind prin puterea Sa Dumnezeiască, doar spunând cuvintele: „Ia-ţi patul tău şi umblă!”, ceea ce denotă faptul că Iubirea Sa Dumnezeiască pentru oameni şi puterea Sa Dumnezeiască, cea care fusese ascunsă din privelişte de către învelişul subţire, în suferinţă, al trupului omenesc, era dat la iveală cu adeverire sfântă! Aşadar, Domnul fusese în Galileea, de unde venise în Ierusalim pentru Sărbătoare, iar, Scăldătoarea Oilor sau «Vitezda» şi-a luat numele de la Poarta Oilor din apropiere (vezi Neemia 3, 1, 32; 12, 39), prin care erau duse oile care erau rânduite pentru jertfă! Astfel, oile pentru jertfă erau mai întâi spălate în această scăldătoare, care există până astăzi în Ierusalim, dar care este aproape o ruină şi nu se mai foloseşte nicidecum! Faptul că acea apă nu avea nici un fel de însuşiri vindecătoare, în compoziţia ei naturală sau în amestecul de minerale, ci era tămăduitoare prin puterea cea cerească, este foarte limpede că aceasta primea puteri vindecătoare din timp în timp, numai atunci când, prin Voia lui Dumnezeu, un înger cobora şi tulbura apa. O privelişte uimitoare şi dramatică, prin cele cinci pridvoare pline cu oameni din tot poporul, aflaţi în mare disperare, în suferinţă! Când Bunul Dumnezeu te-a trimis în lume, El te-a trimis cu un scop, iar, atunci când îţi dă sănătate, El are în minte un anumit scop! Deci, priveliştea celor cinci pridvoare înghesuite de bolnavi de multă vreme devine chiar o uimitoare învăţătură pământească pentru răbdare şi nădejde în Dumnezeu! Ce privelişte uimitoare şi plină de viaţă, ce aducere aminte uimitoare şi adevărată a unei stări în care toţi cei din cetatea din preajma scăldătoarei îşi irosesc viaţa şi sănătatea, pentru a răscumpăra păcatul! Iar, dacă cele cinci pridvoare de la Scăldătoarea «Vitezda» au ajuns o ruină cu multă vreme în urmă, să nu ne închipuim că povestea supărării şi sărăciei omeneşti zace sub ruine, deci, să nu ne închipuim că povestea aceasta este departe de noi şi nu are nici o legătură cu viaţa voastră. În loc de concluzie, să mai spunem că în cele cinci simţuri, ca şi sub cele cinci pridvoare, nu este strâns un întreg depozit de durere, supărare, lacrimi şi văicăreli, păcat şi fărădelege, gânduri bolnave, pofte şi patimi oarbe, încercări schiloade şi nădejdi năruite, iar, în «Vitezda» zilelor noastre şi a zilelor dintotdeauna , îngerul lui Dumnezeu împlinea atunci lucrarea păstorului şi izbăvea oile cele pierdute una câte una, până când S-a arătat Păstorul tuturor, atât al îngerilor, cât şi al oamenilor, slujitorul Ziditorului lumii, care mereu Se foloseşte de apa sfântă pentru a spăla oile cele bolnave de stricăciunea plină de păcat, iar, când Păstorul cel Bun coboară în Ierusalimul pământesc, însuşi Cuvântul lui Dumnezeu Cel ziditor se aude, fiindcă Dumnezeu ne tămăduieşte cu deplină înţelegere, cu mare blândeţe şi cu multă răbdare, pentru curăţirea păcatelor, pentru viaţa cea nouă şi pentru sporirea în Hristos!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
