Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu ne ajută să înţelegem că pentru a ne mântui, nu contează ce am avut doar în gând, ci, ceea ce am făcut cu tot ceea ce Creatorul ne-a dăruit pentru această viaţă!

709

În Duminica a 16-a după Rusalii; Ap. 2 Corinteni 6, 1-10; Ev. Matei 25, 14-30 (Pilda talanţilor); glas 3, voscr. 3, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română, textul Sfintei Evanghelii, ne revelează faptul că mântuirea omului este rezultatul sinergismului divino-uman, adică, al conlucrării omului cu Dumnezeu, cu precizarea că uneori este prea mică şi neînsemnată contribuţia noastră faţă de cât face Domnul pentru noi! Dar, Dumnezeu detestă viclenia şi lenea, iar, bucuria împărăţiei Sale este a celor credincioşi, fideli învăţăturii şi râvnitori neobosiţi. Cu ochii limpezi de lumină ai minţii constatăm că Pericopa Evanghelică ne prezintă două pasaje aparent contradictorii, fiindcă unul dintre ele ne vorbește despre marea dragoste a Lui Dumnzeu faţă de această binecuvântată făptură care este omul, iar, cel de-al doilea, ne prezintă pilda talanților, în care Dumnezeu le împarte slugilor sale darurile (talanți), pe care aceștia trebuie să-i înmulțeacă până la revenirea stăpânului! Ca urmare, Dumnezeu nu vine în lume ca să ne judece, ci, să ne mântuiască, dar, totuşi, ne spune ceva despre modul în care acelaşi Dumnezeu, va cere socoteala pentru darurile primite și pentru viața trăită. Fiindcă Dumnezeu, atât de mult a iubit lumea, încât și pe Fiul Său L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică! Totul se referă la jertfa Mântuirorului, la suferința Sa pe cruce, la coborârea Lui în iad și învierea Sa din morți, mai ales că Hristos ne răscumpără cu propria Sa Înviere din robia păcatului și a diavolului. Cu toţi ne dorim să fim răscumpărați din această robie, și s-ar părea că această jertfă să ne şi mântuiască, dar pentru aceasta, Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a crește până la Fiul Său şi ne ajută să înţelegem că pentru a ne mântui, nu contează ce am avut doar în gând, ci, ceea ce am făcut cu tot ceea ce Creatorul ne-a dăruit pentru această viaţă!

,,Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău”!
Aşadar, în Duminica a 16-a după Rusalii, vom afla că Pilda talanţilor este foarte cunoscută, însă prea puţin înţeleasă şi, mai ales, prea puţin pusă în practică şi trăită în viaţa noastră pământească! În postura slugilor din Evanghelie, cărora stăpânul le-a împărţit talanţii, suntem noi, creştinii, cărora Dumnezeu ne-a împărţit şi ne împarte mulţi şi feluriţi talanţi. Un talant de la bunul Dumnezeu este, spre pildă, şi sănătatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la Dumnezeu e şi averea omului. Un talant de la Dumnezeu sunt şi diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cânta frumos, altul are darul de a vorbi frumos, unul are darul de a scrie în versuri, altul, de a cânta la pian sau la un alt instrument, pentru că toate acestea sunt daruri primite de la Dumnezeu şi omul e dator să le pună în slujba Domnului şi a mântuirii sufletului său. Spre exemplu, textul Evanghelic ne relatează următoarele: «Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. Îndată mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea, și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele. Și, apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puține ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat. De aceea, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Și răspunzând, stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat? Se cuvenea, deci, ca tu să dai banii Mei schimbătorilor de bani, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați, deci, de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică, aruncați-o în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Acestea zicând, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, să audă!» (Ev. Matei 25, 14-30). Deci, nu tuturor oamenilor li s-au dat pe măsură aceşti talanţi, pentru că unora li s-a dat numai un singur talant: sănătatea şi mintea, altora, spre pildă, cărturarilor, li s-au dat mai mulţi talanţi, dar, toţi trebuie să «negustorească» pentru Domnul cu aceşti talanţi şi să scoată din ei dobândă de mântuire sufletească! Dar, ce minunat ar fi dacă în această lume, fiecare om ar «negustori» pentru Domnul cu talanţii ce-i are de la El! Atunci, s-ar schimba radical înfăţişarea acestei lumi, când, de la ministru, până la primarul dintr-un sat sau oraş, salariatul la stat sau la privat, şi-ar da seama că slujba lui e un talant cu care trebuie să lucreze ca pentru Domnul şi să-şi dea silinţa înaintea Domnului despre «negustorirea» fizică şi sufletească pe care a făcut-o cu talantul ce i s-a dat, pentru că întotdeauna, Dumnezeu ne ajută să înţelegem că pentru a ne mântui, nu contează ce am avut doar în gând, ci, ceea ce am făcut cu tot ceea ce Creatorul ne-a dăruit pentru această viaţă!

,,Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua”!
Dar, din păcate, astăzi, în lumea în care trăim, o lume secularizată şi timorată de frica dsitrugerii şi a războiului, îi vedem pe oameni risipind şi îngropând talanţii pe care îi au de la Dumnezeu, vedem cum un desfrânat sau un drogat îşi îngroapă sănătatea, mintea, averea şi sufletul, sau îşi cheltuieşte talantul cel trupesc şi sufletesc, vedem cum slujbaşul apăsat de grija banilor, îşi risipeşte talanţii, făcând cu ei nedreptăţi şi negustorind pentru diavolul, vedem pe zgârcitul şi pe lacomul cum astupă în pământ talantul averii pe care îl au de la Dumnezeu. Tot un risipitor de talanţi este şi cel care, cu darul cântării, cântă şi zbiară noaptea prin baruri, în loc să înveţe şi să cânte cântări creştineşti care aduc Slavă Lui Dumnezeu! Un risipitor de talanţi e şi cel care, cu darul de a scrie în versuri, scrie poezii aţâţătoare de patimi rele, folosind cuvinte pornografice, la fel şi muzicantul care «negustoreşte» pentru diavolul cu talantul ce-l are de la Dumnezeu. Tot pentru diavolul «negustoreşte» şi cel ce are minte şi învăţătură bună, dar foloseşte talantul pentru a înşela pe cei mai mulţi, care sunt mai puţin pricepuţi în «arta» înşelăciunii! Dar, omule, cu frică de Dumnezeu, nu uita că şi tu ai primit de la Domnul talanţi despre care va trebui să dai seamă în Ziua Judecăţii, căci, toată averea ta trupească, lumească şi sufletească este un talant de la Dumnezeu, cu care trebuie să «negustoreşti» mântuirea sufletească. În Ziua Judecăţii, aşa vei sta şi tu în faţa Dreptului Judecător, aşa cum stau slugile din pericopa de faţă! Dar, să nu uităm că mai este încă un talant despre care va trebui să ne dăm seama în Ziua Judecăţii, pentru că e un talant mai scump decât toate: Jertfa Domnului nostru Iisus Hristos, e Sângele Domnului, un talant neasemuit care ni se oferă tuturor pentru a cumpăra cu el moştenirea vieţii de veci. Nesocotirea acestui talant de excepţie duce la o viaţă pierdută, aşa cum este pierdută şi Împărăţia lui Dumnezeu pentru cei ce-şi îngroapă talanţii în patimi şi în plăceri lumeşti, în loc să lucreze cu ei în ogorul mântuirii sufleteşti. Cu o nepăsare adesea regretabilă, constatăm că nu suntem pregătiți să valorificăm aceste daruri, și nici să le primim cu deplină recunoștință. Dumnezeu ne dă iubirea Sa, dar nouă ne este frică să iubim, cu atât mai mult să iubim şi să-L slujim până la capăt. Desigur, e bine că ne iubim membrii familiei, prietenii și apropiații, dar și aici mereu cu o anumită doză de reținere, iar, când vine vorba să ne iubim dușmanii, să-i iubim pe cei care ne urăsc și ne fac rău, aici suntem gata să căutăm orice mijloace, de a nu iubi, de a nu ierta, și de a nu-i permite darului dragostei să ne schimbe, să ne facă asemenea Lui Dumnezeu, Care ne ajută să înţelegem că pentru a ne mântui, nu contează ce am avut doar în gând, ci, ceea ce am făcut cu tot ceea ce Creatorul ne-a dăruit pentru această viaţă!
SĂ-L URMĂM PE HRISTOS DOMNUL! LA MULŢI ANI!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here