Enterocolita este o afecțiune a tractului digestiv ce apare în special în anotimpul călduros. Este cauzată de infecții diverse cu bacterii, virusuri, ciuperci, paraziți și se manifestă de obicei prin diaree, senzaţii de greaţă, vărsături, dureri abdominale, balonări, febră, frisoane şi alterarea stării generale. În popor, enterocolita mai este numită și „boala mâinilor murdare”, căci, de cele mai multe ori, această afecțiune apare ca urmare a igienei deficitare.
Prevenirea enterocolitei este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală: spălatul mâinilor cu apă și săpun înaintea oricarei mese, spălarea eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea și dezinfectarea tacâmurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte și răcite, ori a apei minerale îmbuteliată corespunzător.
Dacă îmbolnăvirea a apărut, medicii sunt de părere că nu întotdeauna tratamentul cauzei, adică eradicarea agentului infecțios cu ajutorul antibioticelor, este indicată. Diareea provocată de virusuri nu răspunde la tratamentele cu antibiotice.Utilizarea neraţională a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determină selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice. Antibioticele sunt utilizate numai la recomandarea medicului, în unele cazuri de enterocolite bacteriene: dizenteria bacteriană, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie și localizări extraintestinale, forme care nu răspund la dietă și la medicația simptomatică, forme recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodată sunt recomandate în enterocolite ale copiilor din colectivități, enterocolite ale personalului din sectoarele cu risc epidemiologic crescut și enterocolite cu febră persistentă. Semnele fizice ale bolii sunt: tegumente palide, limbă roşiatică, uscată, abdomen retractat sau balonat şi sensibil.Tratamentul bolii se poate face fie dietetic, fie medicamentos.
În tratamentul enterocolitelor este foarte indicat consumul de lichide – ceaiuri neîndulcite, apă minerală (recomandată fiind cea plată), zeama de orez sau supa de morcovi. Hidratarea se face în cantități mici progresive, 1-2 lingurițe la 10 minute, timp de 6 ore. Dacă toleranța digestivă s-a restabilit (pacientul nu mai varsă, acceptă lichidele pe gură) se pot consuma următoarele: măr copt, banană, crutoane de pâine (se taie mici cubulețe și se lasă la uscat în cuptorul încins până ajung la culoarea aurie), zeamă de supă (morcov, dovlecel, orez) ușor sărată. De asemenea, adăugarea sărurilor de rehidratare este recomandată de către medicii specialişti. Pentru calmarea durerilor abdominale, specialiștii recomandă medicamente antispastice sau aplicaţii de căldură pe abdomen. De cele mai multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindecă în câteva zile. Regimul trebuie menţinut 2 – 3 zile după dispariţia simptomelor.
În enterocolită este contraindicat a se consuma: lapte cu lactoză, smântână, iaurt, brânzeturi, cartofi, compoturi, fructe crude, legume (roșii, castraveți, ridichi), biscuiți, prăjituri, creme, gem, înghețată, miere, zahăr, supe cu zeamă de carne (pui, vită, porc, organe), sucuri de fructe.
Medicii apifitoterapeuți recomandă câteva ceaiuri care vin în ajutorul tratării simptomelor enterocolitei: infuziile de mușetel, coada șoricelului, sunătoarea, feniculul, chimionul. La plantele menționate mai sus se poate asocia infuzia de isop, mentă, talpa gâștii sau roiniță.
În enterocolita cronică, rezultate bune se obţin şi apelând la un decoct obţinut din părţile subterane ale cerenţelului în amestec cu muşeţelul sau coada şoricelului. Decoctul se prepară din două linguriţe de amestec mărunţit la 300 ml. de apă. Se fierbe până ce rămân 200 ml. apă şi se bea dimineaţa pe stomacul gol. Pe lăngă aceste ceaiuri, se recomandă utilizarea seminţelor sau a uleiului de in. Mucilagiile din seminţele de in prezintă asupra mucoaselor intestinale, proprietăţi antiinflamatorii şi calmante, combătând totodată diareea. În crizele diareice, se alcătuiesc ceaiuri care combat acest fenomen, folosindu-se plante ca: stejar (scoarţa), răchitan (partea aeriană), nuc (frunze), mentă (frunze). În același timp, terapeuții naturiști mai recomandă în tratamentul enterocolitei şi alte preparate, ca: argila, cărbunele activ, cenuşa vegetală, drojdia.
C.R.
