”Anacreon era un poet de curte la greci, căruia îi plăcea să stea printre domni și să fie întreținut de ei. S-a născut la Teos, și a avut grijă doar să trăiască BINE! A reușit, deoarece a ajuns până la vârsta de 85 de ani, și poate că ar fi atins chiar 100 de ani, dacă nu i-ar fi rămas în gât un bob de strugure, care l-a sufocat! Ca să evite neplăcerile, el nu s-a angajat în nimic: nici în politică, nici în amor!” (”istoria grecilor” de Indro Montanelli-pag. 71-Editura Artemis)
……………………………………………………………………………………………………………………
La începutul mileniului III, avem și noi în România Anacreonii noștri. Spre deosebire de grecul antic Anacreon, Anacreonii noștri se angajează și-n politică și-n amor! Are și Gorjul Anacreonii săi! Acum când se anunță ”curățenia de primăvară”, acum când se produc ”schimbări la vârf!, la Anacreonii-contemporani ai României și ai Gorjului-nu le-aș dori, firește, să aibă soarta sufocatului cu un bob de strugure, dar le-aș aminti următoarele versuri din marele poet Vasile Militaru:
”Triste zile mai duc astăzi
Oamenii-n grădina vieții
Trandafirii mor în umbră și se
Lăfăiesc SCAIEȚII”!
Profesor Teodor T.Voicu
